Povestea mortului

Dacă am coborî cîteva trepte pe scara de incendiu a istoriei ca să ne clătim papucul nu în piscina din Dante, ci în infernul nostru național, ne-am aminti că pe vremea ciumei lui Caragea exista o evidență a răposaților mult mai temeinică decît în epoca celui mai demis dintre pămînteni.

Fiindcă cioclii obișnuiau să scoată de prin case nu doar cadavre, ci și muribunzi, pe care îi azvîrleau claie peste grămadă în carul ce-i transporta la groapa cu var de la marginea Bucureștilor, Ion Ghica a extras o bomboană din coliva acelor evenimente, adică un raport al vătășelului către șeful său, care suna astfel: „Azi am adunat 15 morți, dar n-am putut îngropa decît 14, fiindcă unul a fugit și nu l-am putut prinde“.

Ei bine, cadavrul politic al lui Traian Băsescu a sărit din căruță în timp ce era purtat spre groapa referendumului și zadarnic le sfîrîie călcîiele celor porniți în urmărirea sa, că mortul nu se dă prins.