Acum zece ani am cumpărat un apartament în Ghencea. Am făcut credit ipotecar. Dosarul de împrumut urma să fie analizat de bancă nu mai devreme de trei săptămâni. Așa mi-a spus ofițerul de credite, ofițerul care se ocupa de mine, deci. I-am zis că peste trei săptămâni degeaba îmi aprobă creditul pentru că nu mai e disponibil apartamentul. A dat din umeri ca-n fața unui mort de care nu-l leagă nimic și mi-a spus că este ”imposibil” mai devreme. Am sunat niște oameni care au sunat niște alți oameni și, peste trei zile, ofițerul ”imposibil” m-a sunat să mă anunțe că mi-a fost acordat creditul, să mergem la notar să facem actele.
Atunci am citit și contractul de ipotecă. Printre milioane de stipulări, obligații, termene, am dat peste un comision cu totul și cu totul special. Numele său era ”comision de acordare a creditului”. Așadar, pe lângă un comision de administrare a creditului, pe lângă altele pe care nu mi le mai amintesc, era și această frumusețe absolută a mediului bancar: comision de acordare a creditului. Deci te duci să iei bani pentru că nu ai bani, plătești dobândă la ceea ce împrumuți, iar pe lângă asta trebuie să le dai bani celor care-ți împrumută bani pentru că au avut bunăvoința și pentru că ai avut onoarea să te împrumute. Ce poate fi mai absurd?
Trec anii, zece de toți, vând apartamentul. Îl cumpără o familie tânără care face credit ipotecar. La notar, când semnăm contractul, îl întreb pe reprezentantul băncii dacă mai există comisionul de acordare a creditului. Îmi spune că da. Îi zic că e o mare mizerie. A dat din cap în sensul ”și asta e nimic”.
Eu și soția ne strângem mâna cu noii proprietari, înhămați acum la ratele apartamentului de 56 de metri pătrați. Notarul ne spune că după ce ne intră banii în cont trebuie să ne prezentăm din nou în fața unui notar, unde să dăm o declarație că am primit banii. Fiind proprietar și eu, și consoarta, va fi nevoie de două declarații. Ideea e că fiecare declarație costă 130 de lei. Tu declari că ai primit banii, notarul se uită la buletin și la tine – corespunzi, mă-nțelegi –, plătești și pleci. Și dai o copie după aceste declarații celor care au plătit, ca să aibă și ei ”ceva la mână”.
Îl întreb pe notarul la care am dat aceste declarații de unde a mai apărut și porcăria asta cu declarația. Nu știa, însă știa exact de când: ”E de ceva vreme”. A luat banii, s-a dus în pizda mă-sii.
3.851 de vizualizări
pai impotriva unor astfel de golanii trebuie sa luptam noi…pentru asa ceva merita sa iesi in strada si sa dai jos toate guvernele si parlamentele…de ce nu se ocupa oligofrenii din parlament, sa repare o asfel de porcarie???
Asta e mai nimic. Este foarte interesant comisionul de rambursare anticipată. Adică dacă ai strâns cureaua să faci economii și să dai banii mai repede înapoi ești,, pedepsit ,,cu acest comision. Dar oricum e totuși bine că bietul Ceaușescu a fost împușcat de Crăciun când a vrut să plătească anticipat datoria externă a României.
Daniele,cine sa repare ca din asta traiesc si ei,in multe sunt chiar ei actionari vrei sa-si taie CRACA?