Ca inventatori ai democrației, grecii au apelat la o soluție democratică pentru a tranșa problema datoriilor: au organizat un referendum. Totuși, ei sunt și inventatorii Jocurilor Olimpice. De ce nu organizează și o cursă olimpică de o sută de metri garduri, prin care să hotărască dacă adoptă sau nu măsurile de austeritate impuse de Troică? Poate părea o propunere neobișnuită, dar cam ăsta a fost nivelul discuțiilor din ultima săptămână. Oamenii au spus despre Grecia cam toate chestiile posibile. Pur și simplu, n-au avut încotro. Numai despre asta s-a vorbit, iar dacă voiai să vorbești cu cineva, trebuia să abordezi subiectul datoriilor grecești. La fel cum, prin ianuarie, câteva zile s-a vorbit numai despre Charlie Hebdo.
Probabil că, peste o săptămână-două, ne vom aminti cu greu de aceste dezbateri, iar oamenii nu vor mai avea cunoștințele de economie de acum, când vorbesc despre Grecia ca despre balanța contabilă a unei familii din Balta Albă.
Până la urmă, e foarte ușor să ai o părere despre Grecia, deoarece cu toții am avut datorii. Și, la fel cum e clar că un om cu restanțe la întreținere trebuie să le plătească, Grecia trebuie și ea să-și achite creditele. Nu se poate transforma în acel stat care trece pe partea cealaltă a străzii atunci când te vede, pe motiv că trebuie să-ți dea bani, dar n-are de unde să-i scoată.
Există unii oameni care cred că-n macroeconomie e ca-n viață. Și că Grecia, la fel ca într-o caricatură naivă, în care desenatorul a scris pe fiecare personaj pe cine reprezintă, e un tip care nu vrea să muncească. Pare că fiecare grec ar putea ajunge un prosper om de afaceri dacă s-ar trezi suficient de devreme.
Pentru români, marele pericol al acestei crize grecești nu e devalorizarea leului și nici căderea bursei. Sau, mă rog, mai e un pericol, pe lângă astea. Riscăm să treacă de tot criza grecească, în timpul căreia am discutat doar despre finanțe, și să nu înțelegem cum funcționează, de fapt, economia. E ca și cum ne-am uita săptămâni în șir la un campionat mondial de fotbal, iar la final ne-am întreba ce-i chestia aia căreia comentatorii îi spuneau ofsaid.
Da frate, ce plm e ofszidul ala?