Predoiul din cărți

Cătălin, acest file de poveste politică fără sfîrșit, s-a trezit vorbind singur despre faptul că polițiștii se pensionează prea repede. Probabil că l-a prins Crăciunul citind, la lumină de lumînare din brad, Monitorul Oficial cînd, ce să vezi, l-a luat realitatea prin surprindere.

Nu se întîmplă în fiecare zi să vezi cîte un politician, mai ales cîte unul dintre ăia cu poleială de aur coclit – că doar l-a lăudat pînă și zgubiliticul de Caramitru jr. –, că se trezește spunînd chestii cu care n-ai cum să nu fii de acord. Da, boss, polițiștii se pensionează prea repede. Și magistrații, dacă e să ne întrebi pe noi, da’ nu pare să te fi pălit epifania-truism atunci cînd erai la Justiție. Abia acum s-a nimerit, la Interne.

Da, e un deficit de personal, atît în Poliție, cît și în Jandarmerie, iar angajările nu acoperă niciodată plecările din sistem. Da, vîrsta de pensionare e ridicol de mică și, cum zice chiar Predoiu, legile sînt atît de prost făcute încît sînt o invitație la pensionare. Și nici măcar nu discutăm despre șmecheriile birocratice, prin care pensia de polițist nu se calculează în funcție de veniturile/contribuția aferente întregii perioade de activitate/cotizare, ci în funcție de anul ăla ultim, special, în care mai toți primesc cîte o recomandare de merit, o bonificație, ceva. Pînă la urmă, la drept vorbind, nu nivelul pensiei e problema, cu toate că nici aici nu-i tocmai cosher treaba, ci faptul că oamenii ăștia pleacă din sistem tocmai cînd, într-o lume normală, își ating apogeul profesional. La 45 de ani, de exemplu, ești poate nu în vîrful formei fizice, însă ai atins un nivel de maturitate și de experiență care-ți permite să activezi la potențial maxim. Nu toți polițiștii și jandarmii trebuie să facă patrulă, să fie în trupe de intervenție ori la mai știu eu ce divizii speciale, antitero sau SWAT dîmbovițean. Însă vîrsta la care se pot pensiona – că nu o fac chiar toți – e de-a dreptul ridicolă. Și e ridicol ca tu, stat român, să investești în personal, în școlarizare, pregătire, cursuri de formare, după care, în momentul în care angajatul devine cu adevărat experimentat și profesionist, să-l lași să plece, ba să-l chiar încurajezi.

Căci, să ne înțelegem, nu doar legile – cum zice Predoiu – sînt prost făcute. Chiar, oare cine a făcut legile alea, nene Predoiu, cumva mama ori tanti Florica de la non-stop? Nu cumva chiar matale și colegii tăi? Așadar, nu doar legislația e o problemă, ci însuși modul în care instituțiile astea sînt structurate și funcționează. Și, la fel ca în Poliție sau Jandarmerie, ba chiar mai ceva, se întîmplă și în magistratură. Avem judecători la 30 de ani, a căror experiență de viață e limitată, dar care judecă diverse cauze complexe, iar apoi, cînd au făcut și ei 45 de ani și au suficientă experiență de viață, îi lăsăm la pensie. Asta în loc să punem vîrsta minimă pentru a ajunge judecător undeva la 40 de ani, și abia după ce ai o experiență profesională – în magistratură ori barou – de cel puțin zece ani, de exemplu.

Așadar, nu doar legile care permit pensionarea prematură sînt prost făcute. Întreg sistemul e belit. Și, în ciuda truismelor pe care le debitează Predoiu acum, e greu de crezut că există voință pentru a schimba ceva. Mă rog, pentru a schimba ceva cu adevărat, că declarații din astea eroice am tot auzit și o să mai auzim. Cine știe, peste cîteva zile ne putem trezi că iese Cătălin și ne spune că apa e udă…