Să nu fie compromis, să nu fugă de el familia europeană socialistă şi să fi fost deja parlamentar PSD, iată pe scurt portretul-robot al viitorului premier preferat de Băsescu, altul decât Victor Ponta. Unul care a obţinut titlul de doctor în drept internaţional al Universităţii „Babeş-Bolyai“, cu o teză nominalizată pentru Premiul Most acordat de UNESCO şi, mai ales, unul despre care să nu poată clama nimeni că nu provine din marele clan social-democrat, nici măcar Victor Ponta, care îi este fin de cununie.
După ce Băsescu a dat chix cu şeful SIE în rol de premier salvator, pe care să-l poată manipula la fel cum l-a jucat pe degete pe Emil Boc, a pus acum ochii pe George Cristian Maior, şeful SRI, în rolul de Boc de serviciu al patriei, în fruntea cabinetului rezultat în urma alegerilor parlamentare din decembrie 2012. Până la noi ordine, Maior ar putea să ne spună şi nouă ce i-a promis pe 27 martie 2001 Steve Ballmer, preşedintele C.A. al Microsoft, atât lui, cât şi lui Dan Nica, fostul şi actualul ministru al Comunicaţiilor. În 2001, Maior era numit deja de câteva luni în funcţia de secretar de stat şi şef al Departamentului pentru Integrare Euroatlantică şi Politică de Apărare din MApN.
În această calitate, a condus negocierile de aderare la NATO, soldate cu un răsunător succes. Dar, cum brânza e pe bani, Maior a trebuit să accepte ca România să cumpere ba nişte fregate britanice neechipate, cu fabuloasa sumă de 115 milioane de lire sterline, ba un sistem olandez de apărare antiaeriană expirat, pentru care am achitat 23,5 milioane de euro. Contravaloarea reală a acestora a fost votul Marii Britanii şi al Olandei în favoarea integrării României în NATO. Dar a te integra mai înseamnă şi a implementa IT-ul pe care ţi-l sugerează că este cel potrivit cu obiectivele NATO lobbiştii din ambasada SUA la Bucureşti, iar Microsoft este capul de afiş.
Ca să vedeţi de ce USL va furniza viitorul premier, în ciuda îndoielilor exprimate de fostul premier Ungureanu: în 2003, cabinetul Năstase a semnat Parteneriatul Strategic Guvern–Microsoft, iar din acel cabinet făcea parte şi George Cristian Maior, premierul din joben al lui Traian Băsescu. Drept urmare, au fost închiriate, până în 2009, 50.155 de licenţe Microsoft, în valoare de 54,567 de milioane $, sumă majorată prin noi licenţe şi acte adiţionale la 111,86 de milioane $. Problema e că piaţa IT din România era deja dominată de Omnis Group, prima companie autohtonă de software.
Cum Omnis refuză să plătească taxă de protecţie unor politicieni corupţi şi să devină părtaşul de infracţiuni al acestora, începe operaţiunea de hărţuire, prădare, marginalizare şi timorare a grupului, cu largul concurs al SRI. În 2004, firma Romanian Soft Company (RSC) fură un soft de la Omnis Group, prin intermediul căruia obţine zeci de milioane de euro din vistieria statului. Acţionarul principal al RSC este mai vechea dvs. cunoştinţă Sebastian Vlădescu, ministru de Finanţe în cabinetul Tăriceanu, actualmente consultant pentru Roşia Montană Gold Corporation.
Ca să se pună bine cu cine trebuie, hoţomanii donează soft-ul prăduit SRI şi Ministerului de Interne, respectiv Spitalului SRI, „Prof. dr. Agrippa Ionescu“, şi Spitalului Ministerului de Interne, „Prof. dr. Dimitrie Gerota“, prin intermediul fundaţiei cu acelaşi nume. Deşi SRI gestionează un centru naţional de răspuns la incidente de securitate cibernetică, iar pirateria software este unul dintre cele mai serioase incidente de securitate în domeniul IT, nici fostul director SRI nu face nimic pentru a îndrepta lucrurile şi, cu atât mai puţin, nici actualul director.
Începând din 2004, Dragoş Rişcanu, directorul Omnis Group, luptă singur împotriva sistemului, care se apără cu ferocitate de orice agresiune din exterior. Expertizele tehnice influenţate de SRI au condus unanim spre următoarele concluzii: este fals că produsele RSC sunt copii aproape identice ale produselor Omnis; eventualele asemănări decurg din utilizarea aceleiaşi tehnologii de programare, tehnologia .Net furnizată de firma Microsoft.
Instanţele româneşti şi-au dat deja măsura incompetenţei, în timp ce OLAF trimitea, pe adresa Omnis Group, următorul răspuns, la 4 octombrie 2011: „OLAF aşteaptă informaţii ce vor fi furnizate de către autorităţile judiciare din România“. Problema e că DNA nu i s-a permis să investigheze cazul. Problema şi mai gravă este că SRI continuă să beneficieze de un soft furat, că pe 2 februarie 2008, cu două luni înainte de summit-ul NATO, SRI a declarat reprezentantului Omnis că nu se ocupă de criminalitatea informatică şi că şeful SRI, co-semnatar al parteneriatului Guvern-Microsoft, are toate şansele să conducă viitorul cabinet.
Publicat în Cațavencii, nr. 47, 28 noiembrie – 4 decembrie 2012
