Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Premiile Clubului de Presă Cațavencii – 2017

Zoom Premiile Clubului de Presă Cațavencii – 2017

Trăim, deși nu ne-am dorit neapărat asta, în epoca avântată a jurnalismului de Facebook multilateral dezvoltat. Umblă cetățenii cu știrile și live-urile-n Bot. Iar dacă nu-ți place, tot botul are de pătimit, direct din pumnul iute al celui ce filmează și transmite live, tot pe Facebook. Atunci când absolut orice cetățean cu un smartphone și un abonament cu destui gigabiți de trafic se crede corespondent de război/răscoală/rezistență, aproape că nu mai are rost să dai aiurea bani pentru a acoperi cheltuielile zilnice ale unei televiziuni, ale unui ziar, ale unui site de știri profesionist. Aproape? Poate că n-are rost deloc. De ce ar mai exista jurnaliști profesioniști, când Cosette Chichirău poate face această treabă mai bine decât o armată de cameramani, reporteri, editori? De ce să plătești timp pe satelit, curent, chirie pentru spații, licențe software, când Sandy Matei îți oferă, într-o singură transmisiune, și spirit civic, și talk-show, și reality-show, și sporturi de contact? De ce? De bou, de inadaptat, degeaba.

Din 2011, de când există această revistă și această rubrică de final de an, am făcut o mare greșeală. Pe lângă jurnaliștii pe care încercam să-i lăudăm în aceste rânduri am dat și un soi de premii “așa nu”. Un gest meschin, de o micime sufletească fără margini. E ura asta profesională de care breasla nu poate scăpa. E păcat. Ar trebui să fim uniți, să ne lăudăm între noi, să ne sprijinim, să ne umplem de pupături. Dar nu putem. Chiar nu putem, e ceva ce nu ne lasă să facem asta, e partea întunecată a forței, e invidia, e frustrarea, sunt toate acele lucruri care fac din noi, ziariștii, niște oameni mărunți, care nu înțelegem măreția noilor tehnologii și genialitatea activiștilor și a propagandiștilor ale căror creiere n-au absolut nici o pată.

De aceea, și numai de aceea, anul acesta, premiile Clubului de Presă Cațavencii vor merge spre oameni care nu au nici o legătură cu presa. Sau care nu mai au nici o legătură cu presa. Cel puțin nu cu presa așa cum ar trebui ea să fie: profesionistă, obiectivă pe cât e omenește posibil, propunându-și să informeze mai degrabă decât să inflameze. Și, tot de aceea, toate premiile sunt de bine, toți cei menționați urmând a fi lăudați. Poate că așa, văzând că putem fi și buni la suflet, veți ignora faptul că nici unul dintre următorii nu este ziarist.

Premiul “Mult prea multe grade” – Moise Guran și aplicația sa de filtrat știri. Moise Guran a avut o idee briliantă, sclipitoare, nemaipomenită: o aplicație pentru telefoanele mobile care să ofere abonaților știri de încredere, adică acele știri pe care le citește însuși Moise Guran. Încă de la lansare, a fost destul de clar că Moise Guran nu este omul care să se piardă în amănunte și să se lase năucit de mai multe puncte de vedere. Se știe că omul zilelor noastre este ușor de debusolat dacă-l pui în fața unor întrebări sau îi dai prea mult de gândit. Omul zilelor noastre, supus unui bombardament informațional, are nevoie de certitudini și de mai puține unghiuri de abordare, astfel încât programul lui de muncă să nu fie dat peste cap. Ca un roboțel pe care-l faci inoperabil dacă îi dai comenzi contradictorii, nici pe omul ideal al contemporaneității nu-l poți năuci cu surse prea variate de informații, cu dispute de idei, cu argumente și contraargumente. De aceea, aplicația lui Guran aducea pe telefoane știri și opinii din surse atent selectate. Deloc neîntâmplător, sursele acestor știri se învârteau în același cerc select al apărătorilor DNA, al protectorilor statului de drept, al iubitorilor opiniilor unice și inatacabile. Într-un gest de un curaj deosebit, acest mare om care este Moise Guran și-a alertat abonații la informație pură și neapărat adevărată că trăiesc în mijlocul unui cutremur de 10 grade pe scara Richter. Unii, niște pigmei, au luat în derâdere acest act de curaj, spunând că un om care transmite o informație atât de gogonat falsă se discreditează și nu mai merită luat în serios. Ce aberație. Domnul Guran așa lucrează, lansând informații care, la un moment dat, ar putea deveni reale. Așa face de ani de zile cu predicțiile sale economice, așa face cu sfaturile legate de cursul valutar, așa face cu multe-multe altele. Așa a făcut și cu alerta aia de cutremur care a provocat panică. Dacă ar fi fost lăsat să emită mai multe alerte de cutremur (câteva sute pe zi, de exemplu), ați fi văzut că la un moment dat ar fi nimerit cel puțin una. Moise, nu-i băga în seamă pe răuvoitori! Ești un exemplu pentru cei ce vin, pentru cei ce vor să afle cum se pot câștiga bani grei din presă fiind complet paralel cu rigorile meseriei. Ține-o tot așa, fii căpitanul lor, iar într-o zi vei ajunge și colonel, ca Robert!

Premiul “Advertorialul îți ridică moralul” – Vlad Petreanu. Am citit la Cătălin Tolontan, în zilele de după decesul Regelui, o chestie pe care n-am înțeles-o prea bine. Cumva-cumva, Tolo era supărat pe Lucian Mîndruță că ar fi, în același timp, și piarist, și ar pretinde că e și ziarist. Ce e greșit în asta, totuși? De ce n-ai putea să ai și emisiuni la radio, de exemplu, emisiuni pline de informații și de atitudini profund corecte politic, și să scrii, în același timp, și texte prin care îndemni oamenii să cumpere o mașină performantă de tuns, plasând textul între două texte despre legile Justiției și mafioții de la putere? Serios, care-i problema? De ce să nu poți să susții că multinaționalele sunt bune, toate, ca ziarist echidistant, în timp ce ca autor de advertoriale ești plătit de o multinațională? În ce lume esta ăsta un fapt reprobabil? În lumea rarefiată a lui Tolontan? Să fie la el acolo. Altfel, lăsați oamenii să trăiască! Libertate pentru autorii de advertoriale, dați-le voie să se exprime, lăsați-i să scrie, lăsați-i să vă arate calea, adevărul și viața. Separarea dintre publicitate și editorial e de domeniul trecutului, e pentru dinozauri. Or, se știe ce au pățit dinozaurii, nu? Au murit de foame când au înghețat bugetele de publicitate.

Premiul “Vlad Petreanu” – Lucian Mîndruță. Lucian nu este chiar deschizător de drumuri, nu-i el primul care face asta, dar este unul dintre cei care se agață cu dințișorii de poziția de ziarist, ca să-și întărească imaginea de piarist. De zece ani, Lucian îmbină apariția pe ecran cu cea de partener în firma Echipa de PR. Ceea ce nu e rău. Înseamnă că omul nu e presat de audiență, nu trebuie să facă vreun compromis profesional. Își susține ideile fără să se gândească la bani, căci banii îi vin din PR, iar jurnalism poate face doar de dragul adevărului. Acum, cât timp dedică în prestațiile sale jurnalismului și cât piarismului, asta nu mai e problema noastră. Chiar nu ne interesează pe noi cine-i plătește lui deplasările la urne în diaspora și nici dacă pe transmisiunile live de la proteste pune sau nu pune sigla firmei de telefoane mobile căreia îi face reclamă.

Ar mai fi premii de dat, ar mai fi oameni de lăudat, dar, deocamdată, ne oprim aici, la cei mai merituoși dintre merituoși. Dacă o mai exista presă și în decembrie 2018, despre ceilalți vom vorbi atunci. Sau până atunci.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Patrick , pe tine la ce categorie te-ai încadra ?

  2. #2

    Şi de ce nu, premiul “Am trăit s-o văd şi p-asta”- pt. Un om necăjit, care a trăit ziua istorică când s-a întâlnit hoțu’ cu prostu’. Respectiv Voiculescu cu Bot.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • Dacă…

    17 iulie 2018

    Dacă în locul mahmurilor șefi de stat care pritocesc soarta lumii s-ar fi întîlnit la Helsinki căpitanii echipelor de fotbal ce-au pompat bucurie, vreme de trei săptămîni, pe străzile globului […]

  • Pușcăria ca poliție politică

    17 iulie 2018

    Un document scos de Băsescu din vechea lui arhivă neagră arată felul în care inculpaților li se anulează șansa unui proces corect. Asta se face “în conformitate cu dispozițiile articolului […]

  • Nea Delirache

    17 iulie 2018

    Au dat-o jos pe Kövesi, pedestrimea pesedistă voia să plece la casele ei, când s-a auzit Liviu Dragnea: Nuuu, mai stați, lupta abia acum începe! Mai repede depistezi așchii de […]

  • Cum a reușit Klaus Iohannis să despartă calul de porumbel

    10 iulie 2018

    După ce s-a jucat o lună de zile de-a Petrarca, domnul Iohannis a scos-o pe Laura din cărți, spulberînd mitul iubirii eterne. Nu i-a fost foarte greu pentru că acolo […]

  • 11 ani cu revocare

    10 iulie 2018

    “…indiferent cît de atacați am fost, indiferent cît de umiliți am fost în fața societății, în fața familiilor noastre, tîrîți în noroi, fără posibilitatea de a ne apăra…”, zice Kövesi […]