► Am trecut cu oarece nepăsare peste numirea lui Florian Bichir în colegiul CNSAS, la propunerea partidului de militari acoperiţi UNPR. Totuşi, fiind asaltaţi de întrebări de la cititori care ne solicitau o părere legată de acest subiect, ne simţim nevoiţi să spunem că noi îl considerăm pe domnul Bichir drept una dintre cele mai potrivite persoane care să facă parte dintr-o instituţie care se ocupă cu nedescoperirea preoţilor colaboraţionişti. Mai mult, domnia sa este recunoscut în cercurile bisericeşti drept un mare investigator, înzestrat cu o memorie prodigioasă. Lăudătorii lui Florian Bichir merg chiar până acolo încât spun că acesta ar putea recunoaşte pe oricare dintre călugării care vieţuiesc pe lângă Patriarhie fără să le vadă faţa. E suficient, spun temători cunoscătorii, să vadă fesele filmate pe ascuns de către amanţi şi poate spune cu precizie cine este păcătosul.
► Pe blog-ul său de fost ministru, Teodor Baconschi spune că „lumina pascală rămâne cel mai proaspăt izvor de speranţă pentru fiecare şi pentru toţi laolaltă. Nu văd, de jur împrejur, alt model pentru revigorarea naţiunii din care facem parte […]“. Dacă înţelegem noi bine, modelul este lumina pascală. Mai mult ca sigur este o metaforă cu iz teologic ce ne scapă printre firimituri de drob şi coji de ouă încondeiate, mai mult ca sigur nu este vorba despre candelele alea nesinodale aduse de Flutur şi Poteraş de pe aeroportul din Ierusalim. Dar, la o adică, dacă ne jucăm cum trebuie cu lumina asta, dacă ne scapă niscaiva lumânări aprinse pe la puşcărie şi pe la casa de nebuni, plus sediile unor partide, instituţii ale statului şi fundaţii creştin-democrate, poate am avea şansa revigorării din cenuşă a unei naţiuni scăpate de carierişti, sinecurişti, oportunişti, elitişti, fripturişti etc., etc.
► Pe 22 aprilie se lansează, în sfârşit, televiziunea lui Radu Moraru, zisă şi Naşul TV. Afişe de anunţare a evenimentului au împânzit deja staţiile de metrou din Bucureşti, promiţându-ne că aceasta este, cu adevărat, „Televiziunea liberă“. Ca să credem asta ar trebui, totuşi, ca Sorin Blejnar să ne spună cum a reuşit Radu Moraru să strângă peste opt milioane de euro pentru partea lui de acţiuni. Cam cum a strâns Blejnar însuşi bani pentru o casă de aproape un milion, bănuim, da’ asta-i altă poveste.
