Prigoană e Florin Salam, Prigoană e Vali Vijelie, Prigoană e Carmen Șerban

Democrația e un sistem deschis, e ca sala de așteptare din Gara de Nord, ca locul de "La Coloane" din Romană unde-și dau unii și alții întîlnire, ca veceul de la Universitate. Nebunii, inculții, prost crescuții, impostorii, ipocriții și alți neîncheiați se pot cocoța pe umerii celorlalți pînă sus de tot și chiar mai sus. 

Iar vînzoleala nu e nicicînd mai mare, spinările nu trosnesc nicicînd mai mult, ca în apropierea alegerilor. E perioada în care Gigi Becali devine din nou om politic – asta după ce între timp a mestecat ciunga rugăciunilor laolaltă cu propriul prepuț scuipînd apoi în stînga și-n dreapta. E vremea cînd Lăzăroiu își pierde cu totul măsura poveștilor, lăsîndu-se pradă convulsiilor previzioniste, cînd beregățile proaspăt șmirgheluite ale unui Oltean sau Gabi Oprea încep să țiuie atît de sfîșietor încît, nedumerite, vulpile au ciulit urechile cu senzația că a început sezonul de împerechere. E scurta fulgerare în care PNȚCD-ul pare că există din nou, spuma de cîteva zile cînd nebunia lui Vadim nu ma contrastează atît de mult cu ce se întîmplă în jur.

După ce a stat cîteva zile cu sacii de voturi în drum așteptînd un partid care să-l ia la ștangă pînă la Primăria Capitalei, Silviu Prigoană a promis că își bagă la loc mustața în PDL doar dacă pleacă ochelarii lui Preda. De fapt, Silviu nici nu se îndepărtase farte mult, doar așa, cîțiva pași, cît să-i audă pe pedeliști cum se roagă de el și cît să poată, la o adică, să-i înjure de mamă și să o rupă la fugă. 

Dar n-a fost nevoie de asta pentru că partidul i-a recunoascut valoarea. Iar valoarea sa este că are mai multe procente decît Preda în sondaje.

Contează cum și-a făcut acele procente? Cum arată oamenii care-l văd primar pe unul ca Prigoană? Nu. Deloc. Omul face rating, iar la asta se rezumă totul. E ca o emisiune proastă la care o televiziune care altfel se rea cu ștaif nu poate să renunțe, e ca manelistul invitat de PROTV și Antena1 de Revelion, deși altfel condamnă cu toții prostul gust, incultura și mirosul de rahat pe care-l emană. Prigoană e Guță, Prigoană e Florin Salam, Prigoană e Vali Vijelie, Prigoană e Carmen Șerban. Și Prigoană e Dan Diaconescu.

Pentru cei care bîjbîie prin întunecata noastră democrație cu lanterna de la telefon, valoarea supremă este notorietatea și numărul de voturi. Ce este un partid bun? Păi, un partid care poate să adune cît mai mulți oameni pe care să-i voteze cît mai mulți oameni. Altceva? Altceva nimic.