Ministrul Educației, Sorin Câmpeanu, a izgonit din școli concursurile “Euclid”, “Cangurul”, “Smart”, “Lumina Math” și alte unsprezece. Un ordin al ministerului a interzis acestor competiții să mai pășească în învățămîntul de stat pe motiv că taxa de înscriere (10-20 de lei) e prea mare. Sînt părinți care s-au plîns că profesorii îi obligă să achite această sumă, dar bănuiala că acei părinți au avut, la vremea lor, probleme cu silabisirea e mai puternică.
Nu părinții sînt, însă, cauza acestei orbiri paideice, fiindcă nu e acceptabil ca ditamai ministerul, înțesat cu știință și pedagogi, să-și plece urechea, în chestiuni de educație, la obiecțiile unor foști chiulangii.
Concursurile școlare sînt, în contextul dezastrului din învățămînt, singura opțiune organică de progres a elevului. Scufundat în haosul programei și în delăsarea profesorului, elevul își petrece școala într-o supă de mediocritate care îl pregătește cum se cuvine doar pentru meseria de șomer. A-l smulge din această letargie de cîteva ori pe trimestru, a-l împinge, a-l forța, chiar, spre creștere și performanță cu aceste injecții de efort echivalează cu a-i arunca un colac inteligent de salvare.
Spre deosebire de olimpiadele școlare, județene, naționale și internaționale, concursurile de tip “Euclid”, “Cangurul” sau “Smart” sînt mai abordabile, mai flexibile, mai prietenoase și accesibile de la o vîrstă mai mică. Importate din metodologia occidentală, ele sînt o punte către performanța și rigoarea olimpiadei, o formulă de măsurare în timp real a progresului și de menținere a copilului într-o stare de îmbunătățire permanentă.
Matematica, limba română, limbile străine, fizica și celelalte discipline care fac obiectul acestor concursuri par materii opționale, dar nu sînt. Ele sînt treptele care duc spre un loc civilizat în societate. Două decenii la rînd, Ministerul Educației s-a dovedit incapabil să ajute absolvenții să cunoască la angajare și altceva decît meniul smartphone-ului, iar acum le interzice altora să-i ajute.
Concursurile școlare puteau fi lăsate să umble libere prin școlile de stat, măcar așa cum sînt lăsate, de pildă, tutunul, alcoolul, mica pornografie și canabisul. Spre deosebire de droguri și de violență, matematica nu dăunează organismului și dă o dependență cît se poate de sănătoasă. Dacă 20 de lei pe trimestru i se pare unui părinte o investiție prea mare în viitorul copilului său, el are opțiunea să-i ia de banii ăia un pachet de țigări, un bilet la filmul cu vampiri sau ultimul CD al lui Sorinel Puștiu.
Această afurisenie a științei din școlile de stat își poartă cauzele în propriul pîntece. Rectorul Sorin Câmpeanu a fost numit la Ministerul Educației din partea Partidului Conservator, prin vocea unui profesor aflat în pușcărie, care a trecut prin școală ca informatorul prin apă.
In principiu,concursurile pe care le mentionati sunt benefice. Problema este ca la baza piramidei, in scoli, ele se transforma in surse de venit pentru organizator si modalitati de alimentare a orgoliului cadrelor didactice. Nu sunt doar 20 de lei pe semestru sau pe an, pentru ca sunt mai multe concursuri si nu exista o optiune reala privind participarea. Concursurile se desfasoara in timpul orelor si, desi copilul meu nu vrea sa participe, este constrans de imprejurari (ce ar putea sa faca un elev de cls. I, sa se uite pe pereti in timp ce restul participa la asa-zisul concurs?). Anul trecut, la clasa pregatitoare, fiica mea a participat, si nu benevol, la 6 astfel de evenimente. Inmultiti taxa de participare pe care ati mentionat-o cu numarul de elevi dintr-o clasa, respectiv scoala. Tot mai credeti ca nu e o afacere?
Tin sa mentionez, de dragul acuratetii, ca nu am avut si nu am probleme cu silabisirea, am fost olimpic national pe toata perioada liceului, iar in prezent am atributii didactice si de cercetare. Contrar opiniei dvs., multi dintre cei care aproba masura interzicerii acestor concursuri nu au un IQ egal cu temperatura camerei!
Sunt de acord cu opinia exprimată de Andra. În principiu, aceste concursuri ar trebui să fie benefice elevilor, dar ca profesoară am putut constata că, la nivelul școlilor, ele se transformă uneori într-o corvoadă și/sau o afacere.
Concur cu afirmațiile Andrei. Am un băiețel în clasa a IV a și mi s-a întâmplat sa dau și 80 lei pe semestru și, cum nu sunt din categorie nefavorizata sa mă ajute dnul Ponta, prefer sa iau cărți de ei. La multe concursuri erau întrebări de genul „Cum o cheamă pe Maria?” Și pe urma „Vai, ce destepti sunt copiii noștri, uite ce de scoruri de 100 de puncte!” Prefer un singur concurs serios, organizat si platit de Ministerul Educației cu subiecte făcute sa arate cât mai exact valoarea copiilor. Nu mă interesează ca e o afacere, dar afacerea sa o facă cu ministerul, nu cu părinții!
Ca parinte am constatat ca de fapt problemele sunt si pleaca de la cei din scoala. Suma de 20 de lei, sa zicem, este compusa din partea ce revine organizatorului si inca o parte ce revine profesorului care face inscrierea. Doamna profesoara de matematica, o adevarata doamna, niciodata nu a luat de la copii partea ce i-ar fi revenit dumneaei. Concursurile de gen Lumina Math, Euclid, erau si pentru copii din mediul rural. Cat despre organizarea olimpiadelor de catre Ministerul educatiei as fi interesata de opiniile celor ce vin din scoli ce nu sunt resedinta de judet.
E o afacere. Profesorii participau pentru puncte. In ultimii ani tot mai putini iau BAC-ul asa ca nu vad care e aportul concursurilor. Profesorii se implica doar daca le iese ceva in plus? Concursurile sa se desfasoare sambata si doar pentru cine vrea. Si asa se plang ca e prea multa materie. Sa parcurga programa si sa faca bani in particular. Nu amintiti de caietele si cartile „speciale” si care trebuie cumparate numai de la furnizorul „recomandat” de cadrul didactic. Eventual concepute de acelasi cadru didactic. Mai informati-va! Pentru un copil care poate n-are ce manca acasa, 20 lei e mult si nu e obligat in clasa sa se uite pe pereti, cand colegii participa la concursuri „particulare”.
Cred ca-i prima data cand nu sunt de acord cu Doru Buscu. Problema invatamantului nostru nu sta in absenta unor astfel de concursuri despre care nu stie nimeni cat de valoroase sunt. Ajungem sa dam apa la moara unor parinti tembeli care-si biciuiesc copiii inca din clasa intai pentru a face nu stiu ce performanta. Meditatii in clasa a doua si alte oligofrenii de care am auzit. Clasele primare ajung sa se transforme in concursuri ale parintilor care vin si-si expun exemplarul aranjat, dopat, gata sa fie tot ce n-au fost ei.
Chiar daca acceptam argumentele aduse de cele doua doamne (desi 120 ron/ an nu mi se pare o suma uriasa), tot nu sunt de parere ca solutia este ca aceste concursuri sa fie INTERZISE. Daca singura problema este ca sunt prea costisitoare, atunci ar putea fi macar partial subventionate sau participarea ar putea deveni optionala. Daca singura solutie la „problema” concursurilor scolare este interzicerea acestora, atunci nu stiu ce sa zic la faza cu temperatura camerei si IQ-ul.
Nu stiu daca aveti copiii, sau daca sunt inca in scoala, dar de data aceasta masura e buna. Mai ales in scolile de stat a devenit o afacere. La inceput si eu am fost incantata de aceste concursuri, mi-am zis ca ajuta copilul sa se obisnuiasca cu atmosfera de examen, sa nu mai aibe emotii…Si de la un „Euclid” nevinovat, au inceput etapele, plus cate un concurs la fiecare materie(mate, ro, limbi straine).
Concursurile sunt minunate, atata timp cat se doreste binele copilului, nu cand primeaza marketing-ul. Dragalasii de copii asa de mult isi doresc sa se joace, sa se bucure de copilarie, iar noi ii bombardam cu concursuri minunate si sofisticate.
@Costello: Tocmai asta este problema (si nu „problema”), faptul ca participarea nu este optionala, iar concursurile nu se desfasoara sambata, ci in timpul orelor de curs. Exista concursuri gratuite, precum Comper si olimpiadele scolare, elevii care doresc sa participe o pot face in continuare, nestingheriti.
Si da, banii sunt o problema, pentru ca suma se adauga nenumaratelor cotizatii pentru caiete de activitati si culegeri, pe care invatatorii si profesorii se grabesc sa le cumpere.
Eu sustin argumentele d-lui Doru Buscu deoarece aceste concursuri dadeau elevilor un plus de incredere in ei si in propriile lor forte, puteau si ei sa constate ca munca le era rasplatita. Se stabilea o ierarhie in clasa, in functie de performantele obtinute la materiile preferate. Iar elevii buni au timp si pentru performanta, si pentru joaca! A mai ramas Comper-ul, bun si el, totusi… e mult prea putin!! Sper din suflet sa se schimbe ceva. Iar daca toata problema unora este ca s-ar procopsi cadrele didactice in urma acestor concursuri, aici s-ar putea gandi si aborda in mod inteligent niste masuri de preventie, doar sa se vrea! Dar asta e problema, ca nu se vrea, de ce sa avem copii destepti si informati, de ce sa nu-i reducem pe toti la un numitor comun? De ce sa nu inabusim in fasa inteligentele, nu de oameni inovatori are tara asta nevoie, ci doar de executori!!
Subiectele la concursuri ca Euclid, Evaluare in Educatie, Lumina Math, Arhimede, Cangurul, erau concepute de oameni destepti care isi cunosteau foarte bine meseria si veneau din spatele catedrei cu o vasta cultura matematica si experienta didactica. Aceste concursuri aveau un caracter sumativ, pornind de la un nivel bazal, de aplicare a unor notiuni simple, urcand gradat catre complex, iar copiii care se obisnuisera sa participe an de an le asteptau cu mare bucurie si nerabdare.
Nu au elevii nevoie de meditatii ca sa participe la concursuri. Tine mult, categoric, de maiestria cadrului didactic, de increderea in propriile forte pe care parintii si scoala i-o insufla copilului. Si da, exista inca astfel de dascali minunati si dedicati, care stiu sa atraga elevii spre ce e mai bun pentru ei, problema este ca sunt tot mai rari! Si chiar si atunci cand intalnim cate unul, nu stim sa-l apreciem, dand cu pietre in el ca are pretentia sa ne invete copilul sa stea civilizat in banca si sa RESPECTE scoala!
Dati-mi voie sa nu impartasesc parerea ca e „bine” ca sint desfiintate. Nu locuiesc i resedinta de judet, DAR DATORITA ACESTOR CONCURSURI, unul din baieti a fost SELECTAT si admis la LICEUL INTERNATIONAL DE INFORMATICa. NU VOI REGRETA NICIODATA ” ACEASTA INVESTITIE”. CE AFACERE POATE FI ???? Ministerul nu da nici un ban si sint cheltuieli, inclusiv cu premiile. DAR E USOR SA VORBESTI DE PE MARGINE.
NU CA O LAUDA, dar cind TURCII SE OCUPAU DE ORGANIZAREA „Lumina math”, i-am ajutat cu placere, PTR CA O FACEAU PTR COPII DIN ORASUL SI DIN TARA MEA.
Nu aceste concursuri erau marea problema.Sunt contestabile si Olimpiadele fara bani,județene,naționale etc.Bac-urile .Cel mai grav este comportamentul directorilor numiți politic,cum tratează școala ca pe o moșie personală.Nu mai vrem directori care se schimba intre ei fara sa faca nimic pentru școală.S-a schimbat adjunctul cu plinul ,au facut schimburi de locuri sa ramana manevrele în familie.Posturi scoase la titularizare fara acoperire,fara viabilitate.!!
O măsură aberantă, care pregătește o societate mediocra, fără dorința de competiție și de a deveni mai bun – atunci când ești evaluat și rezultatul nu e cel așteptat.
În spatele argumentelor gen „mafia concursurilor”, „afaceri”, etc. stau doar frustrările celor care nu înțeleg ca cheia succesului în viata este munca susținută și evaluarea corecta și impartiala. Cat de corect este evaluat un copil care în școala sa este primul și la olimpiada de matematica (concurs organizat de minister, perfect legal) abia obține 4-5 puncte din 28 posibile? Cum poți ști, ca părinte, dacă profesorul/învățătorul copilului este un evaluator corect dacă nu verifica printr-o metoda externa? Stam liniștiti 8 ani de zile și apoi ne trezim ca copilul abia reușește sa intre la un liceu acceptabil?
Societatea noastră (de fapt, orice societate) are nevoie de vârfuri, de lideri în toate domeniile. Cum ii găsim?? În nici un caz eliminând orice posibilitate de a se afirma (asa cum ar trebui sa fie aceste concursuri).
Au început cu matematica și romana și mulți par a fi de acord. Probabil când vor urma sportul, artele, se vor trezi mai mulți și vor înțelege de ce nu e bine.
Nu știu care e situația în România dar aici în Belgia există Cangurul. Nu este nici vorbă de obligativitate iar concursul se desfășoară în afara orelor de program. Rata de participare nu este prea mare. Din ăia 3-4 euro care îi dau nu știu dacă se duce ceva la profesor și sincer nu mă interesează. De fapt chiar aș vrea ca să fie un pic mai scump iar profesorul eventual și școala să ia o parte în funcție de rezultate, În felul ăsta profesorul va fi mai motivat să pregătească elevii temeinic iar școala de asemenea.
Si copilul meu participa la aceste concursuri, care dupa cum se desfasurau aici in zona erau clar benevole si numai in zilele de simbata si duminica. Sustin opinia lui Doru Bucsa ,daca era sa faca ceva ministerul cel mai bine asculta celbrul sfat ” Ciocul mic…….”asa niste copii care puteau sa se autoevalueze si sa cistige ceva mai multa incredere in sine vor sta acasa iar parintii vor mai linistiti simbata si duminica dimineata fara grija de a-si duce copilul la concurs.
La mai mare tovarasi ministri …Asa pot sa beu si eu vineri sara fara grija ca-mi v-a aminti copilul simbata sau duminica dimineata ca tre sa-l duc la concurs.
Cind va creste mare va investi cei 20 de lei in rachiu cum l-a invatat tacsu
Toate ar fi bune si rumoase daca aceste concursuri a indeplini minimum doua conditii :
1 Intreaga concepere a lor (de la subiecte pana la organizare ) sa fie lasata in seama unui colective de cadre didactice care lucreaza efectiv la catedra, nu in birourile Ministerului Educatiei.
2 Costul acestora este o mare problema pentru multe familii ! De regula se inscriu scolarii din familii cu o stare materiala buna, in timp ce multi elevi merituosi nu-si permit asemenea lux !
Felicitari pentru articol. Felicitari pentru comentarii. Daca facem o adunare si o scadere, cred ca obtinem 2-3 idei:
1. Sunt parinti multumiti de aceste concursuri. Sa nu uitam ca sunt si concursuri gratuite ( Fii InteligenT la matematica, comunicare.ortografie.ro, Micii exploratori, Labirintul Fictiunii- unele sunt trecute in calendarul MEN, altele scoase in mod functionaresc) la care participa cine vrea. Obligativitatea acestor concursuri nu exista.
2. Sunt parinti nemultumiti de costuri. Faptul ca dau 120 de lei intr-un an inseamna ca imi permit sa fac ceva benefic pt copil. Daca nu am banii astia pe parcursul anului cum se explica ca am pentru tigari, vacante, voie-buna ( nunti, botezuri, chefuri). Ceea ce incearca sa spuna Ministerul despre gratuitatea in invatamint tine de o abordare politica a educatiei, de proasta calitate si cu efecte negative pe termen lung.
3. Olimpiadele MEN nu sunt gratuite. Ele sunt bugetate de Minister. Copiii nu platesc, dar statul le asigura cazare, evaluatori, excursii la 100-200 de elevi buni. Banii sunt luati de la buget. Nu exista Olimpiade gratuite. Problema la aceste olimpiade este nr restrins de participanti. Ele se adreseaza unei elite, concursurile sunt de masa ( critica, as putea spune).
4. Nu vrem concursuri, nu vrem evaluare externa, nu vrem sa facem nimic. Ok! La ce mergem la scoala? Pentru ce bun? Poate ca sa avem de unde ne intoarce?! Sa avem de ce sa picam la bac ( procentul de promovabiliatate la Bac e din ce in ce mai mic). Ce inseamna asta?
Nu va obliga nimeni sa trimiteti copilul la aceste concursuri. Aceste concursuri nu sunt obligatorii dar pot evidentia potentialul unor copii care sunt cu adevart inzestrati.
Acest sistem invechit al educatiei ne duce spre prapastie. Daca va uitati la olimpiade va oripilati. Singura salvarea a unei natiuni se face prin educatie.
@Simona.Aveti perfecta dreptate. Copii trebuiesc stimulati de mici sa isi gaseasca punctul forte. Cu actual programa de invatamant singura optiune a copilului este de a fi SOMER. Nu se stimuleaza in scoala creativitate, inovatia , copii nu sunt incurajati sa isi spuna parerile.
Totul este o saltata Otarvitoare prin care fiecare accepta tacit situatia. partintii au impresia ca, copiii lor sunt foarte bine la scoala si se trezesc in clasa a VIII- a ca 50-60 % sunt analfabeti si nu stiu sa scrie dupa o dictare. Din pacate asta este societatea in care traim. Cei care ies de pe bancle scolii trebuiesc sa fie bun executanti. Pacat.
Suntem pentru pregatirea elevilor la nivel de performanta si suntem impotriva acestor manuale mediocre, care te ajuta doar sa treci clasa. La toate concursurile la care am participat, la toate cursurile la care ne-am inscris si le-am frecventat din dorinta de a stii si a performa, am primit chitanta sau bon fiscal. Vom fi o generatie de mediocrii si de inculti pentru Ministerul de resort nu ajuta cu nimic. Vom ajunge someri cu diploma. Cursurile organizate sunt pentru copiii care doresc mai mult, doresc sa fie competitivi, sa iasa din mediocritate. Noi am reprezentat tara la olimpiade internationale si am adus faima. Fara astefl de pregatire nu am fi reusit. Ministerul nu se implica in pregatire. Concursurile arata rezultatul muncii lor si al profesorilor implicati, foarte bine pregatiti. Ce se intampla cu cei care fac meditatii de acasa si nu platesc impozite si nu declara nimic la fisc, si fac bani negri, si raman nevinovati, si mediteaza la nivelul clasei, si cer 50 lei pe ora? De acord ca eludeaza legea si ocolesc fiscul. Sa plateasca ce trebuie si sa fie lasati sa pregatesca oameni, nu analafabeti. Facem statistica de promovabilitate? Sa facem statistica de pregatire. Pacat ca traim azi, in acest sistem de incapabili si rozatori de oase.