Alba Iulia e orășelul ăla din inima Transilvaniei unde, cu vreo sută de milioane de euroi – bani din fonduri europene –, s-a restaurat, renovat și pe alocuri reconstruit cea mai mare Cetate Vauban din România. E chiar mișto. Există chiar și o budă publică unde cîntă muzică clasică și unde, după ce îți faci treaba, poți privi la un vas din piatră dotat cu plăcuță ce zice că acolo a fost un depozit de făină de secol XVII – și care a smuls un milion din bani europeni. Dar, serios vorbind, pe lîngă Alexandria, actuala cetate de scaun a României, Alba Iulia, e un fel de Schönbrunn.
Tot în Alba Iulia există însă și o zonă – deși zonă e mult spus, fiind vorba de un bloc și de zona dinprejur pe care o umbrește – care aduce mai mult cu Ferentariul. Iar cum pentru astfel de probleme nu există bani europeni, Primăria nu prea are soluție. De fapt, are, numai că e una cusută cu ață albă și cam ilegală.
Zona cu pricina, blocul G2, zis și Turturica, e celebră în oraș
E un loc populat de fel și fel de personaje, multe certatea cu legea, multe de etnie romă, și loc de întîlnire a incapacității administrației locale, Poliției Locale, Poliției Române, Direcției de Protecție Socială și altor instituții. Mă rog, e un loc destul de nasol, în care oamenii subzistă în niște condiții mizere, unde se fură curent – cînd vine pe cablu –, unde mai și curge apă potabilă uneori, și un minunat focar de infecție, situat chiar între blocurile unui cartier curățel și extrem de populat.
O mare parte dintre proprietățile de acolo sînt deținute de Primărie, iar cei care le ocupau și le ocupă o fac fie în baza unor contracte de închiriere, fie ilegal. Aproximativ o treime dintre apartamentele blocului sînt însă deținute în mod legal, cu certificat de proprietate, de un număr de cetățeni.
De o bună bucată de vreme, Primăria Alba Iulia se tot străduiește să rezolve ”problema Turturica”. Să dispară blocul și, odată cu el, și problemele. Oficial, probleme înseamnă ocupanții ilegali ai locuințelor, mizeria, mediul și așa mai departe. Neoficial, țiganii, dom’le, că doar nu vorbim de niște francezi care s-au pripășit pe la Alba Iulia, în blocul Turturica.
Una dintre ideile mărețe cu care au venit unii politicieni din ceata locală de aleși ai neamului a fost ca blocul să fie dărîmat și, în locul lui, să se construiască o parcare. Iu-huu, ce frumos! Cui nu-i plac parcările? În ce oraș nu e nevoie de locuri de parcare, mai ales în mjilocul unui cartier extrem de populat, aproape de Spitalul de Urgență și de cel mai mare bulevard din oraș?
Ideea asta cu parcarea în locul blocului cu țigani a mai tot fost rostogolită de unii, însă așa, mai mult pe sistem electoral, cum că ”v-am face parcare acolo, ați vrea? Păi, votați-ne”. Anul trecut, administrația a făcut încă un pas și a evacuat, cu Poliție și jandarmi, tot blocul. Mă rog, pe toți cei care erau acolo cu forme ilegale. Asta după ce înainte mai renunțaseră la cel puțin o evacuare, pe motiv de perioadă rece a anului și de lege.
Mare lucru n-a schimbat evacuarea asta,
fiindcă, după o perioadă, oamenii s-au întors acolo. Le-a adus însă Primăriei Alba Iulia și Consiliului Local – care au votat toată tărășenia – o amendă de la Consiliul Național de Combatere a Discrimitării. Amendă pe care administrația e hotărîtă să o conteste. Ce-i drept, oamenii ăia nu fuseseră evacuați pentru că erau țigani, însă nici n-au fost evacuați pentru că erau niște suedezi care stăteau cu forme ilegale, furau curent și țineau toată zona într-o ditamai mizeria.
Evacuările n-au sens. Cum ziceam, tot ce a rămas a fost amenda. Lucrurile au reintrat într-un normal. Așa că trebuie mers mai departe. Blocul trebuie dărîmat și în locul lui construită minunăția de parcare. Problema a fost luată în dinți de viceprimarul Gabriel Pleșa și rostogolită frumos peste tot, să se știe cum va sta treaba: facem parcare. E drept, omul e și într-un fel de campanie, contra celuilalt viceprimar, Paul Voicu, și amîndoi se bat pe cine să-i urmeze lui Mircea Hava – care va pleca europarlamentar. Iar ca percepție, ca imagine, dă bine să elimini un focar, cu țiganii lui cu tot. Iar zid în jurul țiganilor, ca la Baia Mare, n-ar fi deloc original. Acum, că și ăia sînt oameni, că parte din ei sînt proprietari, că nu poți – chiar așa – să dărîmi un bloc, doar pentru că nu ești în stare să menții ordinea publică, pentru că zona e insalubră, pentru că e o dovadă a incapacității administrației locale, nu pare să conteze, mai ales că ai găsit un motiv bun de pus sub ochii oamenilor: parcare modernă.
Ce se va întîmpla cu cei 30% din proprietari?
Păi, aici e marea problemă, marea bubă. Că dacă ăia de stau ilegal și fac prostii pe acolo vor pleca odată ce se dărîmă blocul, ăia care dețin proprietăți acolo n-au să plece așa, fără să zică nimic. Sau poate au să plece, tocmai pentru că și ei sînt niște amărîți, vai de steaua lor, lipsiți de orice instrument de luptă cu ditamai Primăria. Cine să le explice că proprietatea e garantată și că nu poate nimeni să le dărîme casele așa, cînd are un viceprimar chef de parcare? Mai ales că Primăria le-a explicat deja că, fie că ei vor sau nu, parcarea se va face. Ba chiar, pentru a fi și mai clar, Primăria a și trecut deja, prin Consiliul Local, în ședința din decembrie, un PUZ care conține în locul blocului o parcare. Deși nu dețin terenul, deși există acolo proprietari, Primăria a cheltuit deja timp și resurse ca să facă un proiect la arhitect cu noua parcare, cu etaje, cu studii de impact, avize și tot ce trebuie. Înseamnă că sînt hotărîți chiar să dărîme proprietatea oamenilor, chiar dacă se zice la Constituție că proprietatea e garantată.
Așa că amărîților care dețin proprietăți li s-a pus în vedere că fie vînd, fie au să fie expropriați
De altfel, treaba asta cu expropriatul a fost susținută de vicele care se visează primar, chiar în ședința de Consiliu Local. Și consilierii au votat acel PUZ, cu acel proiect de parcare și toată tărășenia. Sigur, administrația locală zice că asta, cu exproprierea, ar fi o ultimă soluție. Însă pînă acolo îi tot amenință pe proprietari să-și vîndă locuințele. Că doar a fost făcută și o ofertă fermă: 2.000 de euro pentru fiecare apartament. Da, 2.000 de euro pentru un apartament cu două camere, bani cu care amărăștenii ăia ar fi putut să-și ia, de 1 Decembrie, o cameră de lux, la hotel, pentru chiar trei nopți. Da, 2.000 de euro pentru un apartament, în condițiile în care o garsonieră într-o zonă normală se vinde cu minimum de zece ori mai mult.
Exproprierea, deși declarată ca soluție ce poate fi luată și ce va fi luată
– în lipsa unei alte soluții – pare o variantă aiuristică. Căci nu poți declara parcarea drept utilitate publică. Deși, odată luată și dărîmat blocul, nu va conta deloc că ea se va face ilegal. Și de se va ajunge la despăgubiri babane pentru proprietari, ele ar veni în urma unor procese lungi și scumpe. Și oricum vor fi plătite, la o adică, tot de cetățeni și nu de persoanele fizice care acum conduc administrația locală, ori de consilierii care vor fi votat treaba. Numai că vorbim de niște amărîți. De niște persoane de la marginea societății, pe ale căror drepturi fundamentale o administrație liberală e dispusă să calce, sub pretextul unei parcări. De niște luni bune de zile, amărîților ălora li se spune că blocul se va dărîma, fie că vor să vîndă, fie că nu. Li se spune că vor fi expropriați dacă nu vînd. Li se arată documente votate în Consiliul Local. Li se arată planuri cu viitoarea parcare. Și li se spune că ar fi mai bine să accepte oferta de 2.000 de euro, care e cu 2.000 de euro mai mult decît nimic. Oamenii ăia sînt supuși unui șantaj permanent din partea statului, a unei primării, și nu e nimeni care să le ia apărarea. Și nimeni nu-i spune măcar onorabilului viceprimar că, în logica lui de expropriere, administrația și Consiliul Local ar putea decide că e nevoie, în viitor, de o parcare sub vila lui. Vilă pentru care ar putea să primească – pentru că e vilă – suficienți bani cît să-și ia o garsonieră la periferie.
