Zona seismică a României s-a mutat la Izvoarele. 200 de cutremure, aproape într-o lună, nu-i a bună. Specialiștii o dau cu falia înmuiată de ape. Localnicii – cu teroarea exploatării petrolului în zonă. Între ei, primarul Ion Neculau.
Reporter: 200 de cutremure.
Ion Neculau: Nu le mai știu numărul, mă credeți?
Rep.: Primul?
I.N.: Primele zece nu le-am simțit eu pe ele, eram în mașină cu treburi. Eram informat, să nu credeți că nu eram, dar nu le-am simțit. După aia, nevoia, supărările oamenilor m-au făcut atent. Vedeți, eu nu-s din Izvoarele. Izvoarele este unul din satele comunei. Așa că pînă să realizezi că cel mai important loc este cutare, te tot miști în multe locuri. Ce să spun? Mă depășește treaba, nu sînt specialist. Am solicitat autoritățile în drept. Au venit, au constatat, acum spun că s-o potoli.
Rep.: Aveți încredere în specialiști?
I.N.: Să fiu sincer: specialiștii vin, dar dacă nu se potolește fenomenul, eu rămîn cu oamenii. Primarul e între ciocan și nicovală. Oamenii nu cred ce spun specialiștii, cred ce cred ei că le face rău.
Rep.: De ce le face rău scoaterea petrolului?
I.N.: Nu vă dați seama ce-nseamnă? Mașini de tonaj, foraj…
Rep.: Cine are de cîștigat?
I.N.: Nimeni de aici, cei de la București, de la Ploiești. Nu noi. E terenul nostru, dar nu ne îmbogățește. Lumea vorbește, de ce să vină niște străini? Uite, străinii ăștia ne omoară, ne aduc cutremurele.
Rep.: Ce-i de făcut?
I.N.: Lumea se gîndește la proteste, ca la Roșia Montană. Să plece, dom’le, dacă nu ne pot asigura liniștea în sat. Ce cîștig eu?
Rep.: Dumneavoastră?
I.N.: Eu încerc să-i potolesc. Am încredere în știință. Vreau însă să-mi fie și izvorenii liniștiți. Nu putem lua coasa și da afară pe petroliști acum.
