Poate că știați, sau poate că nu, însă minunatul program „Laptele și cornul“încă există. La 22 de ani distanță de la introducere, te-ai fi așteptat să fi crescut, să termine cu școala, să intre chiar la facultate și să plece de-acasă. E însă aici, cu noi, în bugetele instituțiilor și pe băncile elevilor.
În Sălaj, unul dintre județele mici ale țărișoarei, Consiliul Județean tocmai încheiat o licitație prin care 6.767.196 de lei plus TVA vor fi plătiți pentru ca elevii din sistemul public să beneficieze de lapte, corn și biscuiți, plus niște mere. Toată treaba a avut loc pe 27 iunie și a fost un fel de românească tradițională, anume o licitație cu un singur participant, o brutărie din județul vecin, Maramureș.
Firma în cauză se numește R&B Com SRL și, în trecut, a mai cîștigat niscaiva licitații, fix pe treaba asta cu cornul și laptele. Evident, băieții au cîștigat contractul cu CJ Sălaj pentru că au avut cea mai bună ofertă, nicidecum din cauză că era singura. Bașca, era una care se pupa la fix cu ceea ce-și doreau băieții din Consiliu.
Suma asta reprezintă, de fapt, un contract valabil pînă la finele anului 2026. Practic, ceva mai puțin de două milioane de lei pe an pentru tot județul, bașca împărțiți și într-un contract din ăsta ce miroase a românește. Unde mai pui că aici e vorba doar de corn și biscuiți, ce urmează să fie împărțiți în grădinițele acreditate din sistemul public, laptele și merele făcînd parte din altă jucărie.
Puțin e mai mult decît nimic. Puțin mai mult decît nimic
Chiar dacă la o primă privire suma pare una măricică, mai ales că reprezintă doar o treime din marele „program guvernamental“, în fapt ea ridică semne mari de întrebare asupra produselor care ajung la elevii din școli. Să vă explicăm. În cei trei ani pe care se întinde contractul, există o cantitate minimă – 11,30 milioane bucăți de cornuri/biscuiți – și una maximă – 11,46 milioane de cornuri/biscuiți. Asta împărțit pe trei ani. Practic, undeva sub patru milioane de cornuri/biscuiți pe an, cu toate că există și o valoare maximă pentru fiecare an, anume 4,43 milioane. Există și o valoare maximă pentru fiecare contract anual, anume 4,48 milioane de lei.
Or, de aici putem face un calcul simplu și deduce că prețul fiecărei porții de corn/biscuiți este sub un leu. Or, în ce lume, de pe care planetă, mai poți lua ceva cu mai puțin de un leu, chiar și în cadrul unui mega-contract din ăsta, care presupune cantități en-gros. Bine, hai, cumperi o eugenie, un cornuleț din ăla în care, vorba multor etichete, pot fi găsite urme de gem, alune, chestii, însă, chiar și așa, prețul pare de-a dreptul ridicol. Cum, foarte posibil, sînt și produsele oferite elevilor. În plus, prețul ăsta de sub un leu pentru porția de corn/biscuiți este, în fapt, mult mai mic. Asta pentru că el include și transportul de la firma de panificație din Baia Sprie, Maramureș, și pînă în județul Sălaj. Pînă în fiecare localitate din județul Sălaj unde există o grădiniță care face parte din acest program. Chestie care face ca prețul per produs să fie atît de mic încît ori oamenii ăștia fac dumping, ori preșcolarii primesc, de fapt, poze și filmulețe pe TikTok despre cum arată, în realitate, cornurile și biscuiții. Vorba aia, măcar să bage ceva la cap, dacă în stomac sigur nu prea au ce.
Nu este vina lui Adrian Năstase că programul se aplică prost. Ironiile la adresa fostului premier, nu-și au rostul.
„Cornul și laptele” a fost printre puținele lucruri bune făcute în 34 de ani, de politicienii noștri.
Și nici măcar nu a fost inventat de Adrian Năstase, el l-a preluat de la alții. Ca om citit și cultivat, domnia sa a aflat că același lucru îl făcea un mare antreprenor american, pentru copiii salariaților săi.
Modelul a fost preluat cu succes de un om de afaceri român din perioada interbelică, pe numele său Marinescu Bragadiru. Acesta a avut grijă ca muncitorii săi, să aibă condiții bune de muncă, viață și relaxare.
Iar copiii acestora să aibă un covrig și un iaurt pe zi, în grădinița pe care o construise pentru ei.
Bragadiru a lăsat printre altele, superbul Palat care îi poartă numele. Așadar, ilustrația articolului nu vă face cinste domnule autor.
Ce are una cu alta ? „Ce caută neamțul în Bulgaria ? „