Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pușcăria se fură, nu se învață

Zoom Pușcăria se fură, nu se învață

Ce mare contribuție pentru societate poate avea opera unui pușcăriaș și de ce, dacă scrie, ar trebui să-i mai scurtăm din pedeapsă? Cît de valoroase pot fi scrierile unuia care, cînd era liber, nu scria cărți, ci se ținea de furat?

De ce, brusc, odată ce un om intră în pușcărie, devine atît de important pentru judecători ca el să scrie?… N-ar fi mai bine, să zicem, să citească?… Dacă e să te facă mai bun, atunci ar trebui pus accentul pe citit, nu pe scris. Nu mai spun că, înainte de toate, ar trebui ca respectivul să citească de zeci de ori legile pe care le-a încălcat și să le scrie la tablă de sute de ori. Așa, ca pe niște mantre, ca pe niște incantații.

Apoi, nu cred că, în tot timpul în care a fost în libertate, omul nostru a furat, a ucis, iar seara, obosit, dar măcinat totuși de aspirații înalte, a citit pînă spre dimineață. Nu cred că abia aștepta să prindă o oră liberă de la furat și de la crimă organizată ca să deschidă un roman de Updike sau Istoria romană lui Mommsen.

Vă dați seama cum sună în instanță chestia asta cu scrisul? Parcă-i văd adunați pe judecători pentru eliberarea amărîtului:

– Doamnă judecător, eliberați-l, este un mare scriitor!

– Dar, de furat, credeți că va mai fura?

– Nu știu, doamnă judecător, mă doare-n cur!… La ce peniță are, din punctul meu de vedere, poate să dea și-n cap la oameni…

Apoi, mai e și păguboasă deprinderea scrierii de cărți.

Imaginați-vă ce se întîmplă cînd deținutul-scriitor e eliberat și se duce acasă la nevastă și la cei șapte copii.

Nevasta: Pune mîna și sparge niște lemne, apoi fă ceva pentru niște bani pe la oameni prin curți!

Deținutul-scriitor: Dispari, am o idee de proză scurtă! Fă-mi o cafea și pregătește-mi pipa!

Nu mai spun că, lăsînd la o parte mici excepții, scriitori de non-ficțiune sau de ficțiune, scriitorii nu sînt tocmai cele mai sociale persoane, cele mai bine ancorate în prezent, cele care, să zicem, transmit cel mai bine, prin ceea ce fac și prin ceea ce gîndesc, principiile pe care se sprijină într-un anumit moment istoric o societate. Evident, vorbesc despre scriitorii adevărați.

Dar dacă nu-s adevărați, atunci de ce naiba să-i mai punem să scrie pe pușcăriași?

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]