Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pușcăria se fură, nu se învață

Zoom Pușcăria se fură, nu se învață

Ce mare contribuție pentru societate poate avea opera unui pușcăriaș și de ce, dacă scrie, ar trebui să-i mai scurtăm din pedeapsă? Cît de valoroase pot fi scrierile unuia care, cînd era liber, nu scria cărți, ci se ținea de furat?

De ce, brusc, odată ce un om intră în pușcărie, devine atît de important pentru judecători ca el să scrie?… N-ar fi mai bine, să zicem, să citească?… Dacă e să te facă mai bun, atunci ar trebui pus accentul pe citit, nu pe scris. Nu mai spun că, înainte de toate, ar trebui ca respectivul să citească de zeci de ori legile pe care le-a încălcat și să le scrie la tablă de sute de ori. Așa, ca pe niște mantre, ca pe niște incantații.

Apoi, nu cred că, în tot timpul în care a fost în libertate, omul nostru a furat, a ucis, iar seara, obosit, dar măcinat totuși de aspirații înalte, a citit pînă spre dimineață. Nu cred că abia aștepta să prindă o oră liberă de la furat și de la crimă organizată ca să deschidă un roman de Updike sau Istoria romană lui Mommsen.

Vă dați seama cum sună în instanță chestia asta cu scrisul? Parcă-i văd adunați pe judecători pentru eliberarea amărîtului:

– Doamnă judecător, eliberați-l, este un mare scriitor!

– Dar, de furat, credeți că va mai fura?

– Nu știu, doamnă judecător, mă doare-n cur!… La ce peniță are, din punctul meu de vedere, poate să dea și-n cap la oameni…

Apoi, mai e și păguboasă deprinderea scrierii de cărți.

Imaginați-vă ce se întîmplă cînd deținutul-scriitor e eliberat și se duce acasă la nevastă și la cei șapte copii.

Nevasta: Pune mîna și sparge niște lemne, apoi fă ceva pentru niște bani pe la oameni prin curți!

Deținutul-scriitor: Dispari, am o idee de proză scurtă! Fă-mi o cafea și pregătește-mi pipa!

Nu mai spun că, lăsînd la o parte mici excepții, scriitori de non-ficțiune sau de ficțiune, scriitorii nu sînt tocmai cele mai sociale persoane, cele mai bine ancorate în prezent, cele care, să zicem, transmit cel mai bine, prin ceea ce fac și prin ceea ce gîndesc, principiile pe care se sprijină într-un anumit moment istoric o societate. Evident, vorbesc despre scriitorii adevărați.

Dar dacă nu-s adevărați, atunci de ce naiba să-i mai punem să scrie pe pușcăriași?

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Institutul pentru Combaterea Horelor

    7 iulie 2020

    Fenomenul horelor românești din primul război mondial a tulburat comandamentul german, care nu prea înțelegea tehnica de luptă a valahilor ce se învîrteau de mama focului înainte de apusul soarelui, […]

  • Limitele unui jucător de golf

    7 iulie 2020

    De pe pajiștea unde obișnuiește să joace golf, președintele Iohannis se pregătea să lanseze România. Din trusa de crose l-a ales mai întîi pe Ludovic Orban, deși putea să aleagă […]

  • Legea și Constituția nu poartă mască. Să le muim!

    7 iulie 2020

    Nu există, am cercetat, nici măcar o singură obligație legală ca onor Constituția să poarte mască atunci când intră într-un spațiu public închis. Nici celelalte legi, ordonanțe simple sau de […]

  • Crime cu miros de pandemie

    30 iunie 2020

    În vreme ce-n largul oceanului patru scafandri s-au repezit cu cuțitele asupra unei balene, să-i taie otgoanele plasei de pescuit ce-o ținea prizonieră, la noi patru polițai au ajutat un […]

  • Vacanța mare

    30 iunie 2020

    Pînă acum, virusul a întrecut știința și, după cum se vede, nu dă semne de oboseală. Fără vaccin și fără tratament, societatea dă din colț în colț, libertatea individuală scade, […]