RADOSLAWA JANOWSKA-LASCAR: „Dacă ai numai un un pic de dragoste față de omul de lîngă tine, nu ai cum să-l lauzi pe acel bandit“

Traducătoare din românește în polonă, Radoslawa Janowska-Lascar e și activistă pentru drepturile omului. Protestează împotriva abuzurilor Puterii de la Varșovia și e sensibilă față de abuzurile de putere și din alte părți ale lumii. Așa că i-am cerut părerea despre Putin și despre invadarea Ucrainei: banditul din titlu e Vladimir Vladimirovici P.

Cristian Teodorescu: Vă e frică de invazie?

Radoslawa Janowska-Lascar: Sigur că da, sîntem vecini direcți ai Ucrainei și mai multă lume spune că, în cazul căderii Ucrainei (Doamne ferește!), următorii vom fi noi…

C.T.: Ce zice polonezul obișnuit despre ucraineni?

R.J.-L.: Cîți oameni, atîtea păreri. Depinde ce înțelegi prin polonezul obișnuit… Polonezul obișnuit care mai știe ceva istorie este conștient că de-a lungul istoriei noastre comune am greșit mult la adresa ucrainenilor, fapt care s-a revărsat tragic asupra noastră în timpul celui de-al doilea război mondial cînd au avut loc mai multe episoade de omucidere a polonezilor de către unii ucraineni (este vorba aici despre masacrul populației poloneze în regiunea Volynia făcut de anumite detașamente ale Armatei ucrainene UPA). Totodată, cei care mai citesc cîte ceva sînt conștienți că și noi avem episoade foarte rușinoase din perioada 1945-1947 referitoare la frații noștri slavi etc. Acum, dacă ne referim la situația care este din 24 februarie încoace, cred că orice om normal, chiar și obișnuit, a înțeles că singura cale de a nu dispera este să fim solidari cu ucrainenii, să fim cu adevărat frați cu ei, fără a sta prea mult pe gînduri.

C.T.: Sînt și în Polonia lăudători ai lui Putin? Că pe-aici avem, inclusiv o înaltă meclă bisericească, fost turnător la Securitate.

R.J.-L.: Or fi poate, dar se camuflează bine. Toate lumea urmărește situația din Ucraina, masacrarea populației civile, vede copii și bătrîni uciși fără milă. Deci dacă ai numai un pic de dragoste față de omul de lîngă tine, nu ai cum să-l lauzi pe acel bandit.

C.T.: Bulgarii, care-l dăduseră jos pe Jivkov al lor cu duhul blîndeții, ziceau în 1989: „Ceaușescu banditeli!“. Dar invers, adică cetățeni cărora le-a cășunat și pe clasicii ruși din cauza invadării Ucrainei?

R.J.-L.: Aici se discută dacă e drept să-i penalizăm pe clasicii ruși din cauza banditului. Eu personal am mari dubii. Înclin să-i las în pace, totuși. În schimb, sînt pentru a-i penaliza pe tot soiul de artiști, sportivi etc. care, prin poziția lor, ar putea să pledeze mult împotriva războiului, dar nu o fac din oportunism și lașitate.

C.T.: Plictisiți de război și de Zelenski aveți? Pacifiști din ăștia care zic că Ucraina ar trebui să negocieze imediat cu rușii și eventual să-i facă toate hachițele teritoriale lui Putin?

R.J.-L.: Nu am auzit. Nu cred că sînt oameni care gîndesc corect și care ar zice așa ceva.

C.T.: (La noi și în Germania sînt și d-ăștia.) Dar vouă vă explică Puterea, ca la noi, că Putin e de vină pentru tot ce nu merge bine în Polonia?

R.J.-L.: Cam așa ceva, dar noi le mai știm pe ale noastre. Și le știm bine de tot.

C.T.: Cărțile au de suferit din cauza crizei?

R.J.-L.: Sigur că da, chiar și cei care au mai cumpărat cîte o carte, două, acum se gîndesc bine de tot dacă s-o facă sau nu. Cărțile au devenit marfă de lux. Noi ne aflăm în fața unei crize energetice uriașe, din cîte am mai citit. Este vorba de resursele noastre de cărbune care, cică, sînt pe terminate, deși guvernanții noștri tot spuneau că ne ajunge cărbunele pentru încă vreo două sute de ani. Vom vedea iarna ce și cum… Dar să sperăm că n-o să moară de tot iubitorii de carte bună.

C.T.: Aveți reprezentanți din categoria care la noi există pînă și în Parlament „Să nu uităm ce ne-a făcut Ucraina în război și cum tratează minoritatea noastră“?

R.J.-L.: Da, avem, am și spus mai înainte despre acest subiect. Sigur, nu putem uita ce s-a întîmplat în război, trebuie să cunoaștem totul detaliat, însă nu trebuie să clădim prezentul și viitorul țărilor noastre numai pe acele resentimente din trecut. Balanța suferințelor și morților niciodată nu se va egala, dar trebuie să trăim pentru a ne înțelege și a ne ierta, dacă se poate.

C.T.: Rușii vă amenință cu represalii fiindcă îi ajutați pe ucraineni. Unul dintre politicienii lor a zis că rachetele lor pot ajunge pînă la Varșovia. Crezi că ar îndrăzni să atace o țară NATO?

R.J.-L.: Rușii, după cum se vede, sînt imprevizibili. Atacă obiectivele civile, atacă copiii nevinovați și bătrînii care merg cu bicicleta la cumpărături. Deci orice se poate întîmpla, din păcate.

C.T.: Își fac și polonezii pașaport pentru orice eventualitate?

R.J.-L.: Cel puțin la mine în oraș am observat niște cozi uriașe la biroul de pașapoarte, dar să nu uităm că avem și reprezentanți ai populației ucrainene care își fac pașapoarte la același birou. La populația Legnicei, de aproximativ 95.000 de locuitori, imediat după izbucnirea războiului, în apogeul exodului, am avut cam 10.000 de vecini ucraineni la activ. La Wroclaw, orașul-reședință de județ, la aproximativ 700.000 de locuitori, au fost aproximativ 100.000 de ucraineni.

C.T.: Numai Putin e de vină pentru invazie sau sînt și alți politicieni ruși care ar fi făcut la fel ca el încît îl susțin?

R.J.-L.: Aici nu știu, cunoștințele mele de politică externă a Rusiei nu sînt așa de adînci.

C.T.: Susținerea pe care o are Putin în Rusia de unde crezi că vine?

R.J.-L.: În primul rînd, cred că e vorba de propaganda uriașă de la toate mass-mediile subjugate; în al doilea rînd, probabil și de la convingerea unor ruși că țara lor e un soi de Christos contemporan care aduce pe tot globul numai fericire și bunăstare, indiferent dacă populația făcută „fericită și înstărită“ își dorește acest lucru sau nu. Încă zac la ei acele convingeri de mare putere care face și drege peste tot.

C.T.: Sînteți mai solidari unii cu alții de cînd a început războiul?

R.J.-L.: Eu zic că da. De cînd cu războiul, societatea civilă din Polonia s-a mobilizat puternic pentru a-i ajuta pe ucraineni. Și se poate spune cu deplină responsabilitate că, dacă nu era mobilizarea uriașă a oamenilor de rînd și a organizațiilor nonguvernamentale, ucrainenii ar fi murit de foame și de frig în Polonia, pentru că agendele guvernamentale au dat chix pe toată linia. Sînt și multe inițiative culturale, concerte, întîlniri cu literatura ucraineană (noi, la Legnica, am făcut aproape ad-hoc două astfel de întîlniri și cîteva concerte, urmează alte inițiative de acest fel), s-au închegat multe prietenii frumoase între polonezi și ucraineni. Majoritatea dintre noi am înțeles că solidaritatea este singura cale de scăpare pentru noi.

C.T.: Se teme lumea că Putin va folosi și bombe nucleare?

R.J.-L.: Sigur că da, așa cum am spus mai sus, acest dictator odios este total imprevizibil.

C.T.: Cînd și cum crezi că se va termina războiul din Ucraina?

R.J.-L.: Nu am abilități de vrăjitoare, nu știu să prevăd viitorul din zațul de cafea sau din ceară, așa că nu-ți răspund la această întrebare. Să fie, totuși, cît mai repede.