Răzvan Cuc, înc-o mită și mă duc!

Poate vă mai amintiți de puhavul cu nume de pasăre mică și gușă de pelican. L-a călcat azi-dimineață DNA, pentru percheziții. Se pare că intermedia o mită de un milion și ceva de lei pentru directorul Registrului Auto Român, în schimbul acordării, cu dedicație, unui contract de 23 de milioane de lei.

Activități normale în 2025, anul solidarității, pentru un parlamentar al coaliției de guvernare, pesedist, aflat la al doilea mandat, fost ministru al Transporturilor în cabinetele Dăncilă și Tudose. Nici măcar nu-l putem bănui de rea intenție. Omul pur și simplu nu se poate abține de la combinații cu banii statului. E meseria lui, face asta de când a terminat prima facultate. Căci, pe lângă Româno-Americana cu licență în economie, a mai făcut și niște drept la Hyperion. În 2006, la doar 23 de ani, Cuc a fost condamnat să lucreze la stat pe viață. A primit sentința cu demnitate și bărbăție. Până să conducă un minister atât de important, cum e cel al Transporturilor, a ispășit fel și fel de pedepse: expert în Ministerul Economiei, consilier județean la Giurgiu, director general adjunct la Administrația Zonei Libere Giurgiu S.A., director general plin al aceleeași societăți, consilier al președintelui C.J. Giurgiu, administrator public al județului Giurgiu, apoi secretar de stat în Ministerul Transporturilor, unde se ocupa de aviație și drumuri.

Când ai un asemenea CV până la vârsta de 43, e natural să privești cinstea cu dispreț. Chiar și în aceste vremuri de austeritate națională, folosirea funcției publice în scop infracțional și traficul de influență trebuie exersate fără oprire. E ca la gimnastica de performanță, unde fiecare zi de pauză afectează calitatea execuțiilor. Dar Cuc, în ciuda onomasticii de zburătoare leneșă, este un tip conștiincios, care nu trebuie strunit și împins de la spate pentru a excela în sifonarea banului public.

Dar poate că talibanii DNA, însuflețiți de noile mișcări din Justiție, au prins curaj și vor reporni la vânătoare de Cuci. Pare că s-a deschis sezonul, chiar dacă e unul scurt. Nu de alta, dar intrăm imediat în zodia porcului, în care românul uită, iartă și se culcă.