Relatare de la întîlnirea hoţilor cu proştii

Intrăm în recesiune, zice unul, Drăgoi, care e ministru de Finanţe. La fel zice şi preşedintele în discursul lui de reîntregire a salariilor bugetare. Tînărul Drăgoi e tehnocrat: el calculează cîte miliarde ne costă diminuarea CAS şi cîte miliarde reîntregirea prezidenţială. Ies multe miliarde. Nu le avem, deci va fi rău, dar el, Drăgoi, ne-a spus. Dealtfel, vîrful noii crize abia vine, zice careva din guvern. Alt produs al nimicului, Bode, clatină din cap cu fatalism şi arată că economia e în căcat. Şi el ne-a spus. Şi preşedintele ne-a spus. Toţi ne-au spus că e groasă, aşa că, în ceea ce-i priveşte, ei şi-au făcut treaba. 

Ei bine, eu nu vreau să intru în recesiune. Nu vreau nici măcar să ştiu de vîrful crizei. Mi se rupe de deficit, de datoriile la FMI şi de al optulea trimestru din 2020. Nu mai vreau să aud un grup de băieţi pieptănaţi de servicii, cărora sepepişti plătiţi de mama le deschid portierele unor limuzine plătite de soacră-mea, ca să-şi plimbe curul între două lefuri plătite de vară-mea, în aşteptarea comisioanelor plătite din pensia mătuşă-mii, nu mai vreau, zic, să-i aud pe aceşti idioţi cu ciucuri cum se scarpină în cap cu unghia mică, se uită la noi ca la nişte bolnavi de leucemie şi ne înmînează stiloul Mont Blanc să ne completăm fişa de deces. 

Ideea e că aceste momîi retardate, dar cu ace de cravată cu diamant, inepte la modul fără speranţă, dar cu ceasuri de platină, proaste pînă la limita interesului medical, dar cu biografii vopsite şi cu averi mulse de la sat, sînt cea mai năpraznică definiţie a imposturii. 

Guvernul Romåniei, de cînd e el, se mulţumeşte să constate că e rău, ca şi cum pentru asta a fost instalat. Bolboroseşte cînd şi cînd nişte platitudini despre care toată lumea îşi dă apoi cu părerea, şi se leagănă astfel în propria incapacitate mintală, ca un elev greu de cap care silabiseşte cu ajutorul clasei. Logic ar fi să anunţe că va fi bine, că va fi bine într-un termen de x luni şi, dacă nu va fi aşa, să plece învîrtindu-se la loc în neant. Asta trebuie să facă guvernul, preşedintele, în fine, oamenii care, ajungînd la putere, se îmbogăţesc iremediabil şi obscen.

Priviţi-i pe oamenii care ajung la putere sau aşteaptă în umbra ei. Sînt cu toţii bogaţi, crîncen de bogaţi. Cunoaşteţi cazul unuia măcar, care să fi avut contact cu piaţa privată? Să fi inventat un produs, să-l fi vîndut în această piaţă, să fi muncit zeci de ani pentru un brand, să se fi luptat să dezvolte o companie, să producă o valoare de piaţă, recunoscută de competiţie şi de consumatori, să fi avut succes în economia concurenţială, să fi slăbit, să fi albit sau să fi chelit încercînd să plătească salarii şi taxe? Aşa se fac banii în afara politicii şi a Codului Penal. Nu există altă cale. Dar boii ăştia cu cravate scumpe, conturi în Qatar şi angajaţi la stat dintotdeauna, cunosc alte poteci.