După două luni de proteste, ieșit în stradă, documente și informații puse pe tapet – în principal de către protestatari –, cîteva trimiteri în judecată, care n-au ajuns încă în fața judecătorilor, și un interes mimat de autoritățile publice, statu quo-ul din Sebeș, orășelul transilvan ascuns în fumurile furnalelor, a rămas neschimbat.
Cererea de revizuire a autorizației integrate de mediu e tot în chinurile facerii, iar planul austriecilor de la Kronospan, de a-și dubla producția de formaldehidă, de la 30.000 la 60.000 de tone anual, a rămas în picioare. Ca, de altfel, și planul lor de a muta toată jucăria pe un SRL, Kronochem, căruia oamenii din companie îi zic “divizie”.
Desigur, problema cu “divizia” ține mai mult de alte chestiuni decît de “divizie”. În primul rînd, pentru că un SRL, cum îi spune și numele, are o răspundere limitată, spre deosebire de un SA, unde acționarii pot fi trași la răspundere în caz de ceva.
Cu toate acestea, în ciuda faptului că nimic esențial nu s-a schimbat, au existat cîteva modificări. Spre exemplu, ieșirea în stradă a protestatarilor a fost schimbată cu ieșirea în stradă a angajaților Kronospan. Din martie, în același loc și de la aceeași oră, primarul Sebeșului, profesorul de fugă Alexandru Dăncilă, a aprobat o serie de proteste ale angajaților Kronospan. Știm, pe undeva seamănă a meciul cu salvarea Roșiei Montane, în care unii voiau să muncească în timp ce alții nu voiau cianuri, numai că, aici, cei care vor să muncească sînt deja angajați și muncesc. Asta cînd nu ies la proteste.
Mai apoi, primarul Dăncilă, cel care nu știa pe ce lume e cînd au început protestele și care habar n-avea ce studii de impact asupra sănătății se făcuseră ori urmau să se facă, pare să se fi trezit și, mai ceva ca Gabriel Liiceanu, s-a pus pe scris scrisori deschise către angajații Kronospan.
Garda de Mediu, care a mai împărțit niște amenzi celor de la Kronospan, promite să se pună pe treabă. Numai că, exact ca și pînă acum, treaba înseamnă niște verificări, altele decît cele privind poluarea. Adicătelea, pot da amenzi pentru lemne, pentru eventuale accidente cu deversări de formaldehidă, dar în ce privește poluarea oamenii nu beneficiază de aparatură. Așa că, probabil, se va merge ca și pînă acum: dacă nu-ți mută nasul din loc sau nu leșini, e acceptabil.
Agenția de Protecție a Mediului, care pînă mai ieri nu putea nici măcar să chițăie fără acordul șefilor de la București, a devenit, subit, preocupată de alte chestii. Șefa instituției, Mihaela Mih-Dehelean, a îngroșat, la doi, numărul victimelor DNA în Alba. După un primar de comună ce e acuzat că și-a băgat benzină în mașina proprie pe banii Primăriei, iată, teribilii procurori ai DNA Alba au trimis-o în judecată pe șefa APM pentru că – wow – în perioada campaniei ar fi primit niște plase date cadou, în valoare de 5.000 de lei, de la o firmă care a întocmit documentații pentru avizele de mediu ale Cuprumin. Pe de altă parte, ocupați fiind cu actele incriminate de DNA, cei de la APM vor avea, probabil, mai puțin timp la dispoziție pentru a anula, după luni de zile și din pix, depășiri ale nivelului de formaldehidă în Sebeș. Căci degeaba îți mută nasul din loc și plămînul în locul ficatului – dacă fumul e declarat OK de către APM, atunci poluarea nu există.
Iar dacă Ministerul Mediului, în liniștea rămasă în urma protestelor, va decide că totul e OK și va revizui favorabil avizul integrat de mediu, Sebeșul va deveni un minunat loc de producție a 60.000 de tone de formaldehidă anual. Adică suficient formol cît să păstreze intacte, ca pe-a lui Terente, miile de chestii pe care instituțiile statului le bagă în sănătatea unui întreg orășel.
