Aceasta este o poveste despre storceaguri ultrasonice și chiar mai mult decât atât. Și nu pentru că sunt mulți români care mai cred că la început a fost icra neagră pe pâine și abia după aceea sturionul, ci pentru că – în pofida prohibiției ce a depășit deja o decadă – sturionii nu au ajuns să ne invadeze piscinele precum cormoranii lui Daea. În tot acest timp, europenii, vegani fanatici iubitori de caviar, ne-au dat cu generozitate milioane de euro să repopulăm Dunărea cu sturioni. Repopulăm, monitorizăm, facem studii științifice, iar braconierii fac și ei un ban din toate acestea, pentru că până la urmă banul european trebuie să ajungă și la popor. Atâta timp cât este migrație de sturion de la Marea Neagră până sus, pe Brațul Borcea, carmacele haiducilor produc marfă pentru restaurante și hoteluri cu ștaif. Evident că, pentru cine întreabă, ce ajunge în farfuria clientului e de „crescătorie”.
Eroina povestirii noastre este Marcela, o morunoaică de trei metri și 201 kg, capturată în toamna aceasta prin pescuit științific în Dunăre de echipa Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare și Protecția Mediului din București. Scopul acestui pescuit științific este de a marca peștele cu un transmițător ultrasonic, pentru a monitoriza comportamentul migrator și de a înțelege această migrație în amontele Dunării. În final peștele își va depune icrele și se va întoarce în Marea Neagră, unde va fi continuată monitorizarea. Iată că am ieșit puțin peste marginea farfuriei, în care aburește irepetabilul storceag à la Sfântu Gheorghe, și putem să înțelegem ce înseamnă viața de sturion protejat și studiat științific în România, ceva mai în amonte, în zona Galațiului. Acolo, în noiembrie, anul acesta, a fost găsită pe malul Dunării o femelă de morun, lungă de doi metri și tăiată pe burtă. O chema Maricica și le-a spus polițiștilor, cu ultima suflare, că a fost obligată să facă cezariană și că nu are idee ce s-a întâmplat cu copilașii ei. Și sturionii plâng, chiar dacă din cauza apei nu le vedem lacrimile, însă vă închipuiți cum poți să te simți cu 500 de carmace înfipte în carne. Așa a fost găsită Vasilica în Marea Neagră, o altă femelă de morun, tot în toamna aceasta, înfășurată în sculele braconierilor. A fost ceva mai norocoasă, pentru că a rezistat până a venit Poliția de Frontieră, care a eliberat-o înapoi la viața ei. Ajunsă în barca proprietarului de carmace, icrele Vasilicăi ar fi costat mai mult de 100.000 de lei pe piața neagră, ca să mănânce și gura copiilor braconierului ceva, să le ia ghiozdănaș și Cola.
Dar să vedem și partea plină a paharului. INCDPM monitorizează sturionii de ani de zile, iar studiile lor indică faptul că – începând cu 2011 și până astăzi – mai mult de 60% din peștii cipați au dispărut. Cum o mortalitate de 10% ar putea fi considerată naturală, prin extrapolare reiese că aproximativ unul din doi moruni plini de icre negre ce înoată pe Dunăre dispare în storceaguri și borcane cu caviar. Povestea noastră nu se termină aici, pentru că mai sunt două cazuri interesante în 2017, doi moruni de 100 kg – unul prins accidental de pescari, altul capturat prin mijloace științifice de Agenția Națională de Piscicultură și Acvacultură. Nu știm numele lor, însă cel prins accidental a fost declarat corect de pescari, iar INCDPM l-a cumpărat cu 60 lei/kg pentru a-l cipa și a-l elibera, ca parte din programul de monitorizare. Este neclar unde a ajuns ANPA cu știința în cazul morunului capturat de ei, însă știm că au reclamat atunci la Poliție exemplarul prins de pescari și marcat ultrasonic de INCDPM. Au fost amenințați pescarii cu dosare penale, cei cu marcarea ultrasonică au fost avertizați că vor pierde autorizația de pescuit. Interesant este că ANPA nu recunoaște amploarea braconajului la sturioni și consideră că aceștia sunt prinși accidental și reținuți de pescari pentru că… nu-i recunosc. Iată de ce ANPA a refuzat să participe la cipare, alături de INCDPM, dar a derulat programe cu mulți bani europeni prin care pescarii dunăreni au fost învățați, cu planșe și tot tacâmul, să recunoască morunul. Ar mai fi și povestea Anușcăi, moruneasa cipată și urmărită prin satelit printr-un program finanțat de norvegieni cu ani în urmă, care odată intrată în Marea Neagră s-a dus ca nebuna pe malul ucrainean și a mers cu trenul până la Kiev, unde i s-a piedut urma. Acest comportament ar putea da peste cap toată teoria migrației sturionilor, mai ales că Anușca se pare că a ajuns în Crimeea, unde a fost luată cu japca de separatiști. Și ar mai fi și capul de sturion cipat, scanat într-un storceag din Sfântu Gheorghe de specialiști de la Universitatea din Galați, care au aflat așa că peștele, înregistrat de ei cu ani în urmă, crescuse frumos și gustos. Dar nu vă mai rețin, că se răcește storceagul, iar rece e cam grețos.
1.464 de vizualizări
Nu există măsură mai corectă a gradului în care suntem oameni decât felul în care ne comportăm cu necuvântătoarele și în general cu cei slabi și fără apărare. Fără interes, fără nici un interes. Aceasta-i etica. Tot ce-i interes nu-i etică (o zice Kant, între alții).
Tristă soartă: să fii sălbăticiune și să mori agonizând pe o șosea sau cu zeci de cârlige înfipte în corp pentru că niște Homo demens au interese.