Iohannis și-a dat și el cu părerea despre adîncirea canalului Bîstroe. La o săptămînă după ce zvonul săpăturilor a ieșit în public și a tulburat mințile analiștilor de platou, a zis că nu trebuie amestecat sprijinul politic, strategic, umanitar și militar pentru Ucraina cu acuzațiile de distrugere a Deltei Dunării.
În esență, poziția președintelui a fost corectă, rațională, rezonabilă și adecvată, ceea ce arată că, uneori, foarte rar, microprocesorul care-l animă primește linii de cod scrise de oameni. Tendința generală a politicienilor PSD, AUR și PNL de a deschide un conflict de morală cu ucrainenii care vor să ne distrugă Delta reprezintă un comportament pur dacic, o gîndire cu meandre subterane, care duce, prin cunoscutele tuneluri săpate de Deceneu, la sanctuarele de sub Carpați. La fel, patosul și isteria întrebuințate în studiourile de televiziune, repun în valoare stofa de scandalagiu păgubos a jurnalistului român, care se inflamează înainte să cunoască motivul.
Aici stă, de fapt, ridicolul opărelii naționale: nimeni nu știe exact cum stau lucrurile în speța Bîstroe. Nimeni nu s-a informat, nimeni n-a făcut bilanțul complet al situației, nimeni nu cunoaște legea internațională, alocarea răspunderii și instituțiile care trebuie să lămurească situația.
Și de aceea am ținut să spunem că, în contrast cu liderii politici și cu analiștii inflamați, Iohannis a avut o poziție rațională, zicînd: „Îi invit pe toţi cei preocupaţi să aştepte până se întâlnesc experţii, discută, verifică, concluzionează şi vin cu un plan de măsuri”.
Numai că, această invitație vine de la președintele țării, la o săptămînă de la apariția temei în public. O săptămînă în care cel mai informat om din România putea vorbi cu instituțiile abilitate, cu miniștrii, cu serviciile secrete. Putea discuta, verifica și concluziona cu experții și le putea cere un plan de măsuri. Politica externă e apanajul său, ministrul de Externe e servitorul său politic, serviciile secrete îl slujesc precum cîinii de vînătoare, iar experții roiesc în jurul său ca muștele verzi în jurul rămășițelor biologice.
Iohannis, însă, s-a mulțumit să teoretizeze, să recite o linie de cod și să se fofileze. Problema de la Bîstroe rămîne să fie tranșată de alții, nu se știe de cine. El, care are toate pîrghiile și toate obligațiile constituționale, nu e dispus să facă nimic. Asta pentru că singura lui manifestare de organism viu e o permanentă durere în zona pelviană, acolo unde i-a fost montat dispozitivul de deschidere a fermoarului.
1 comentariu