După ploaie vine soare, știm asta din proverbe și dintr-un miliard de cântece. După caniculă vin vijelii; a plouat, s-a inundat, iar acum deținem informații despre legătura de nedizolvat dintre români și apă:
* Corespondentul nostru într-o zonă afectată ne-a povestit despre bucuria cu care localnicii au întâmpinat ploaia și despre grija cu care patronul bufetului a adunat apa în cazane. Ei sunt mulțumiți că, în sfârșit, paharele vor fi spălate, fiindcă, de la jeg, nu se mai vedea dacă în ele e vin alb, roșu, bere ori rachiu; nu știau că, de fapt, patronul a strâns apa de ploaie să aibă cu ce boteza băuturile.
* Același corespondent s-a băgat unde era gârla mai adâncă, să-și facă selfie și să ceară spor de risc; cine îi găsește aparatul e rugat să-l trimită la redacție, iar cine îl găsește, în aval, chiar pe corespondentul nostru, este rugat să-l păstreze. Nu lasă păr și nu mănâncă mult.
* Mulți săteni din localități inundate riscă să fie acuzați de braconaj după ce în casele lor, pe sub paturi și prin dulapuri, au fost descoperiți pești fără acte de proveniență. Și localnicii din alte zone au găsit pești prin case, beciuri, latrine ori crame, așadar mult s-au bucurat, rachiul din pește fiind dintotdeauna apreciat prin părțile respective.
* Ploile au adus bucurie și în sufletele celor care au așteptat ca apa să spele copiii aflați la joacă, încât să poată fi recunoscuți, apoi și-au recuperat în sfârșit odraslele proprii! Până atunci, în fiecare seară culegeau din grămadă un copil oarecare, pe care îl duceau acasă, îl băteau la fund pe motiv că sigur a făcut prostii în timpul zilei, apoi îi dădeau de mâncare și îl trimiteau la culcare, ca și cum ar fi fost al lor.
* În altă zonă ploaia a transformat praful până la glezne în noroi până la genunchi, care i-a lăsat pe săteni mai săraci cu 974 de șlapi, 198 de gumari și sute de teniși și cizme din cauciuc. Primarul vrea să inaugureze acolo o stațiune balneară: „E nămol mai mult ca la Tekirghiol și pute mult mai groaznic, la câți ciorapi au rămas în el, cu tot cu încălțările!” spune edilul.
* Deși milioane de români și-ar fi dorit asta, politicienii noștri n-au fost luați de ape; singura explicație este că unii sunt deja duși cu pluta, iar alții sunt de-a dreptul bolovani, care rămân când apa trece – deși mulți încă n-au fost băgați la apă. Autoritățile au profitat și de această ocazie pentru a bate apa în piuă, a sta cu fundul în două luntre și a se da în bărci, deși sunt o apă și-un pământ.
1.955 de vizualizări
Draga domnule Cip Iesan/draga Cip (avem cam aceeasi virsta), nici nu stiu de unde sa incep. (De fapt nu stiu cum sa incep, pentru ca asta o sa para o cearta – dar nu e.) Apreciez umorul, iar umorul dvs/tau e de calitate (indubitabil) superioara. („Mai” superioara, sper sa ne-ntelegem.) Dar stiu (si banuiesc ca stiti/stii) si cum e cu clovnul Tandarica: la psiholog/psihiatru vine un domn, ii spune ca e depresiv, acela incearca toate tratamentele, nu reuseste si ii spune: domnule, daca nimic nu merge, du-te la circ si-l vezi pe clovnul Tandarica! (Nu, Doamne fereste, nu ma leg de Tandarica, fostul tobosar de la Phoenix, sper sa guste si el gluma. Daca e.) Si pacientul, excedat, zice: domnule doctor, dar eu chiar sint clovnul Tandarica!
Asa ca mai spun doar atit:
Apele care-au venit
ne-aduc infinite spaime.
Ploile mai au sfirsit,
insa sufletele-au traume.
Cu toata stima, A. Matita
P. S. Cei care cauta sa profite din asta poate ca merita sa fie loviti si altfel decit cu ironia si sarcasmul, nu ca se va intimpla vreodata. (A se vedea si „pachetele” guvernului, mai ales intiiul. Si ultimul, de fapt, ca doar nu sintem toti prosti.) Dar ceilalti…
Mulțumesc de apreciere. Ca vârstă, mă îndrept spre 58. Așa-i, e adevărat că un cetățean care scrie umor nu-i neapărat umorist și în viață – ci, deseori, dimpotrivă. Am întâlnit mulți oameni care se așteptau să le pun clei și bolduri pe scaun sau găleți cu apă pe tocul ușii și care s-au mirat că nu prea știu să spun bancuri.