Să scoată oamenii în stardă este cea mai bună idee pe care vocea gîjîită a președintelui a scos-o vreodată. Iată-l pe președinte, după atîția ani, așezîndu-se din nou la mase și comandînd o revoltă. Democratică, nu-i vorbă de-asta. Și, totuși, cît de ineficientă e chemarea.
Te întrebi: cam cîți oameni ar trebui să iasă în stradă, astfel încît Guvernul, impresionat de forța poporului, să arunce în foc acciza la motorină? Păi, dacă în stradă ar ieși doar, să zicem, 7,5 milioane de oameni, asta ar însemna că celelalte milioane care stau în casă sînt de acord cu acciza, nu? Atît de logic.
În acest timp, ascuns în spatele acelui mic boschete grizonat de sub nas, Dragnea simțea mirosul sîngelui proaspăt. Scoate și el oamenii în stradă – ai lui. Cum, măi, Dragnea, "ai tăi"? Un șofer ți-ar zice: ți-a luat mă-ta popor? Deci, vine Băsescu cu ai lui, Dragnea cu ai lui și se caftesc. De la un specialist în ființe fără puls, m-aș fi așteptat la mai mult sînge rece din partea lui Dragnea. Pentru o clipă, în mecla lui suficientă, am întrevăzut privirea aia de raton îngîmfat a lui Zgonea…
Și, totuși, cum ar fi? Cum ar fi ca ceața asta de înjurături printre dinți, poluarea asta umorală – băsismul, useliștii, plătiții unora și securiștii altora – să-și găsească în sfîrșit ceasul confruntării fizice? De ce să se tot abțină, acumulînd o frustrare și mai mare?
Iată, un București al sfîrșitului de februarie, fleoșcăit, în care se simte mirosul tare al flegmelor celor două tabere, iată mușchii dezgoliți ai lui Badea și urletul de oboi al lui Banciu, limba veninoasă a Varanului și curajul peltic al lui Cristoiu, iată cartierele băsiste mărșăluind spre centru cu bulina Evenimentului pe piept. Imaginați-vă viclenia matrozului hăituindu-și adversarul cu lovituri scurte, chirurgicale, infirmînd tremurul mîinii care a dat ordinul, imaginați-vă fața bucălată a lui Victor Viorel ieșind încrețită de sub un coif marca Nike, închipuiți-vă clinchetul scump al bretonului de zale al Elenei Udrea, fața ei vopsită cu scrumul ultimei țigări pe care conducătorul a fumat-o în timp ce-i desena pe pulpă, tîrziu în noapte, planul de atac. Închipuiți-vă coloanele de lăzăroi și diviziile de tomaci, armata de zombie înfometați adusă din Teleorman! Oo, uitați-le pe Monica Macovei și Andreea Vass coborînd în goană cu haitele lor de isterice despletite Dealul Cotrocenilor – iată-le, acum, că s-au mai apropiat, dinții ascuțiți cu doar cîteva ore înainte în fermoarele europenilor! Iată-l și pe Crin făcînd semn de atac liberalilor săi care, pentru o secundă, văzîndu-l cum arată disperat în toate direcțiile, au senzația că liderul lor le ține un mobilizator discurs în engleză.
Pfuai, uite baronii îmbrăcați în aur, iar peste aur și-au tras alți luptători, unii mai curajoși care nu vor plînge ca niște copii în prima noapte de prizonierat la DNA!
Iată-le pe Daciana și Adina, la balconul Palatului Victoria trimițînd bezele către soții lor transpirați.
Și în afințit, peste ruinele Cotrocenilor, peste trupurile în sfîrșit vlăguite ale "mardeiașilor", cum a zis Udrea, printre gemetele răniților, iată România istovită, România care și-a dat în sfîrșit la oase pînă s-a lăsat lată.
Iată România futută cum se tolănește în fața Palatului Victoria, răcorindu-și curul în muntele de gheață din fața!
hahahaha … frumoasa imagine … as picta-o daca as avea talent :))
Din nefericire, atata timp cat traieste in Romania, un sfarsit dureros e inevitabil.