România lui Nicușor Dan e stabilă și funcționează. Nu precum cea reală, care se prăbușește

De undeva din universul paralel în care-și cară în spinare problemele de matematică, Nicușor Dan revenit pentru o clipă în cotidian, cât să ne anunțe că e totul bine, nu sunt probleme, economia duduie și țara își face treaba.

În ciuda zgomotului politic, România funcționează – și-a început Dănuț alocuțiunea. După cuvintele astea, te-ai fi așteptat să apară în cadru însuși Gianni Infantino, să ne anunțe că prezidentul nostru tocmai a primit Premiul FIFA pentru normalitate, prima ediție.

Timp de vreo patru minute, Nicușor a lăudat Parlamentul și legile adoptate în sesiunea asta extraordinară, jaloanele PNRR îndeplinite, schimbările în materie de urbanism, dar și schimbările ce se preconizează a fi transpuse în lege, săptămâna viitoare, precum Legea ANI sau Legea biodiversității, tot jaloane PNRR. Plus Legea salarizării, unde se va dezbate și rezolva, desigur.

Totul e bine, chiar dacă e rău. Există voință și acorduri politice, indiferent de criză. Există tot ce trebuie să existe, mai puțin ce ne lipsește. O să trecem la EURO, salutăm raportul Fitch, care zice că încă plutim puțin peste categoria „junk”, dar în ciuda îngrijorărilor suntem bine. Totul e bine, există consens, există voință, avem de toate.

Bine, n-avem guvern, n-avem apă, n-avem curent, n-avem benzină, n-avem salarii, n-avem proiecte de viitor, n-avem speranță, dar în afară de astea avem de toate. Să privim cu echilibru așadar, cum ne invită Nicușor, pentru că deși suntem mai săraci și vai steaua noastră, România se stabilizează și există consens pe lucrurile mari.

Nicușor are încredere în România și în români. Nu pare să cunoască sau să înțeleagă, dar e bine că are încredere.

Sigur, dacă ați văzut ieșirea publică a prezidentului, dacă ați ascultat inepțiile ce i s-au prelins pe buze, poate că vă întrebați și voi cum naiba o să recuperați cele patru minute de ascultat nimic?

Cu toate că ce a zis nu e nimic. E mult mai mult decât nimic. E un veritabil delir, încă un exemplu că băiatul ăsta, olimpic la matematică, trăiește în altă țară decât România, în alt univers decât cel pe care noi toți îl suportăm.