La noi toamna e anotimpul belșugului, după cum știm din compunerile școlare și din filmele SF cu CGI. Avem vești bune din agricultură. Mai multe ne spun cei direct implicați, lucrători ai ogoarelor și ai livezilor patriei, cu care stăm acum de vorbă:
– Spor la treabă, stimați țărani! Cum stați cu cerealele?
– Cu ele stăm pe câmp. Ne bucurăm că a ieșit mult orz din care se face berea, deci ne lăudăm cu o recoltă mare de bere la hectar.
– Să înțeleg că fabricați bere artizanală?
– Schimbăm orzul pe bere la pet, că iese mai multă. Aici folosim orzul doar la gâște.
– Stricați orzul pe gâște?
– Au auzit femeile de la noi din sat că fulgii de orz sunt cereale integrale fără gluten și sursă de vitamine, minerale, fibre și antioxidanți care ajută și la slăbit…
– Cu grâul stați la fel de bine?
– Noroc de grâu, că vom avea ce pune pe masă, să se sature toți!
– Vă referiți la pâine, nu-i așa?
– Nu-i așa. Schimbăm grâul pe vin.
– Toți sătenii practică trocul ăsta, toți își schimbă recolta pe vin?
– Nu chiar toți, nici jumătate…
– Mă miram eu! Înseamnă că aici cei mai mulți gospodari fac pâine, nu?
– Înseamnă că aici cei mai mulți nu beau vin. Schimbă grâul pe tărie.
* * *
Discutăm acum cu un alt român, un pomicultor ale cărui produse au ajuns celebre în lume:
– Bună ziua! Care sunt produsele dumneavoastră atât de celebre?
– Merele. Le vindem în pungi pe care scrie în engleză. Apple. Cine cumpără un măr de la noi are, practic, ultimul model de Apple! Și merele nostre, dacă sunt învelite în ziar, țin mai mult decât un telefon Apple, care rezistă doar până la următorul model.
– Sigla produselor dumneavoastră e un cotor: v-ați inspirat din cea de la Apple?
– Chiar ne ferim de sigla lor, că nu sugerează nimic bun în domeniul nostru de activitate.
– Cum adică?
– Un măr mușcat doar o dată și lăsat așa înseamnă că e acru, chifligit sau are viermișori.
– De ce scrieți pe pungi ce conțin? Ca să creați confuzie, nu?
– Tocmai, că nu vrem să creadă clienții că în pungi ar fi prune sau cartofi. Merele noastre sunt selecționate, așa că arată mai ciudat…
– La ce selecție vă referiți?
– La selecția naturală. Recoltăm merele supraviețuitoare din pomi, rămase pe crengi, cele mai bune și mai rezistente. Ca în filmele cu „Highlander”.
– Ce legătură au filmele cu merele?
– Nemuritorii ăia se duelau și rămânea doar unul, cel mai puternic. Ca merele noastre!
– De ce soi sunt merele dumneavoastră?
– Dacă ne luăm după zicale, cum ele n-au pierit înseamnă că sunt de soi rău, fiindcă soiul rău nu piere. Tot după zicale ar însemna că-s mere românești, fiindcă tot ce-i românesc nu piere. Asta nu înseamnă că tot ce-i românesc e soi rău! După aspect, s-ar zice că-s pădurețe.
– Cine cumpără mere pădurețe?
– Ne-am luat și după zicala cu câinele turcului, care mănâncă mere pădurețe, și am încercat să le exportăm la turci, dar n-a mers. Tot piața internă, săraca!
– Le-au cumpărat compatrioții noștri, să le mănânce?
– Să le bea, că am făcut din ele rachiu Apple. Clienții nu-i spun „iRachiu”, ci „îi Rachiu”!
2.320 de vizualizări
