A fost o campanie electorală săracă, bazată nu pe ulei, salam, cizme, găleți și alte doctrine, ci pe vorbărie, dar au existat și excepții; interlocutorul nostru de azi este patronul unui magazin specializat în mici daruri electorale.
– Bună ziua! Cum supraviețuiți, cum vă descurcați dacă vindeți doar în campaniile electorale?
– Vindem și în rest produse de făcut glume, farse, oamenii vor să se și distreze, să păcălească.
– De la produse de făcut farse, dumneavoastră ați trecut la mici produse electorale?
– La mici produse electorale de făcut farse, că politica e tot de păcălit lumea. Eu am inventat conceptele de „păcălitică“ și „păcălitologie“!
– Cam ce fel de mici produse electorale pentru păcălit vindeți? Ne arătați și nouă câteva?
– Am avut găleți de umplut cu apă și de pus pe marginea ușii, să cadă în cap; pe cele rămase le-am vândut unui partid, să le umple nu cu apă, ci cu ulei, salam și orez, iar păcăleala a fost mai tare! Refolosim și alte produse de la 1 Aprilie: de exemplu, căcăței de căței.
– Ahaaa! Căcăței din gumă, de pus pe jos, să creadă lumea că-s adevărați și să-i ocolească?
– Căcăței adevărați, de pus pe jos, să creadă lumea că-s din gumă și să-i calce sau să-i ia în mână. Au venit niște domni de la un partid și au cumpărat două sute, i-au pus în fața sediilor altor partide. Avem la vânzare și pixuri din care curge pasta în buzunar și pătează hainele…
– Păi, cine ar cumpăra așa ceva, să ofere alegătorilor și să-i enerveze?
– Cei care le inscripționează cu sigla adversarilor și le împart pe stradă sau la bufet. Metoda asta se practică des, merge și la brăduți parfumați, tricouri, șepcuțe sau brichete.
– Am primit și eu mai demult un odorizant de mașină de pus la oglindă, dar l-am aruncat…
– Și bine ați făcut: astea, ale noastre, după două ore încep să pută a șobolani morți, iar damful nu mai iese din tapițerie decât cu foarfeca! Daună totală, cum s-ar spune.
– Înainte se mai dădeau oamenilor șepcuțe și tricouri, ce rău puteau să facă ele alegătorilor?
– Am vândut și noi. De la tricouri alegătorii se umpleau de râie, din șepcuțe luau păduchi, iar brichetele se aprindeau în buzunare și dădeau foc la izmene sau împrăștiau miros de pârțuri.
– Ziceau niște săteni că au venit la ei cetățeni de la un partid și le-au oferit în dar instrumente muzicale, donație pentru Căminul Cultural, să încurajeze fenomenul artistic în mediul rural…
– Tot de la mine le-au cumpărat. Produse electorale deosebite: cimpoaiele erau de cinci litri, pline cu rachiu, iar în fiecare tulnic a intrat un deca de vin!
Domnu’ Bolojan e atat de discret incat de Ziua Nationala a Romaniei nu a arborat niciun steag tricolor, in Oradea.
Poate niste gume de ….catei?
Io iar ma intreb, retoric….Domnu, atat de dorit de partide, stie si limba maghiara?