Pentru unii, peștele este o vietate plină de oase, care trăsnește a baltă; pentru alții, un izvor de Omega-3 și acizi grași nesaturați, iar pentru rapsozii populari e o sursă de solzi la care se pot interpreta doine de jale. Pentru cei care îl consumă de Buna Vestire reprezintă garanția că tot anul vor fi sănătoși și vioi ca peștele în apă (nu apa din oala de pe aragaz). Avem știri despre cum s-au descurcat românii pe 25 martie, când cu dezlegarea de Blagoveștenie:
Cel mai solicitat model a fost din nou crapul chinezesc, pe ideea că, fiind Made in China, e mai ieftin; din păcate, calitatea a reflectat prețul: mulți crapi s-au decolorat, s-au scămoșat și li s-au dezlipit solzii, iar câțiva, băgați în chiuvetele pline cu apă, s-au înecat. Alții, cu baterie și leduri, au început să curenteze.
Din nefericire, există români care nu și-au permis nici măcar un peștișor; din fericire, există comercianți omenoși, care au oferit componente ieftine de pești, la îndemâna oricui: cozi, de folosit în loc de evantai ori plici de muște, bășici pentru cei mici, să le pocnească sub tălpi, și pungi cu mormoloci veseli, jucăuși.
Ca să rezolve problema braconajului, proprietarii unei ferme piscicole au populat bălțile cu soiuri alogene mai rezistente, precum piranha, rechinul și baracuda; de atunci, braconierii din zonă nu s-au mai întors la casele lor, iar un văcar spune că de fiecare dată când vacile intră în apă, să se adape, scad în înălțime cu vreo doi-trei centimetri.
Și o pescărie de fițe a vrut să atragă clienții cu vietăți exotice: astfel, s-au amenajat acvarii cu piranha, din care clienții și-au scos singuri, cu mâna, exemplarele alese, și s-au adus pești japonezi frumos colorați. Singura problemă a fost cu afișul de la intrare, pe care un vânzător a scris, exact cum se pronunță, „Avem Koi cu pete roșii!“.
Zeci de clienți ai unui supermarket au fost ciupiți cu cleștii de homarii, crabii și racii vii, expuși pe pat de gheață. Se pare că niște angajați mai în vârstă ar fi tăiat legăturile de plastic care imobilizau cleștii crustaceelor, fiindcă așa au crezut ei că se face când e dezlegare.
Mulți români aleg fructele de mare, mai ușor de curățat, neavând solzi și oase, dar puțini se pricep să le deosebească după soiuri; de ignoranța celorlalți au profitat câțiva escroci, care au vândut în piețe „creveți negri de sub cadă“ și coropișnițe date drept langustine. Românii sunt atenționați să nu cumpere fructe de mare dacă pe etichete scrie, de exemplu, „Cireșe de mare fff dulci“ sau „Pepeni de mare de Dăbuleni“.
Fructele de mare au scindat poporul: unii români spun că sunt de post, fiindcă n-au sânge, ca animalele, iar alții pretind că n-au sâmburi, ca fructele, dar fac caca, deci nu-s de post. Cei din a treia categorie declară că din fructe de mare fermentate iese un rachiu acceptabil.
9.743 de vizualizări
