Românul e diferit de restul oamenilor de pe Internet. Sigur, se uită și el la filmulețe cu pisici, oameni care se accidentează și băieți care vorbesc singuri în fața webcam-ului despre nimic. Dar preferă să se uite la handicapați mintal cum sînt penibili și nu-și dau seama.
Spun ”handicapați mintal” în cel mai clinic sens al cuvîntului. Oameni ca Tudorel Popa, Fernando de la Caransebeș, Mihăiță din Berceni, băiatul cu telecomenzi, Gigel Frone și restul de personaje pe care le imită Bendeac sînt genul care ar pica testul ăla cu forme geometrice în care trebuie să bagi pătratul în gaura pătrată și așa mai departe. Ăla care se dă la cimpanzei. De-aia și sînt considerați amuzanți. Că le dă sfecla eroare la cele mai simple gînduri și ies rezultate anormale.
Personal, mi se pare la fel de amuzant să văd un ”personaj YouTube” vorbind despre ce a înțeles de la viață cum e să văd un om fără mîini chinuindu-se să deschidă un borcan de murături. E același lucru. Un om cu un handicap care se chinuie cu ceva care nouă ne e ușor. Dar asta prinde la românul de rînd. La genul de om care se bucură cînd e mai deștept decît un om pe care-l vede. Iar românul de rînd e de o mediocritate atît de sinistră, încît singurii oameni observabil mai proști decît el sînt handicapații mintal.
Uneori, personajele astea evadează de pe YouTube și ajung pe televizor. Ca Fernando de la Caransebeș și, recent, Nelson Mondialu’. Un infractor analfabet și fără dinți care a apărut la Românii au talent ca să arunce cu bani în aplauzele de focă ale publicului. Pentru că românul de rînd îi consideră simpatici pe infractori, dacă au o personalitate ridicolă, de la Becali la Mazăre și Nelson. Pentru că românul s-a resemnat cu gîndul că nu are cum să se îmbogățească pe cale legală. Așa că îi vede pe ăștia ca pe niște personaje boeme. Chit că au dinții și dezvoltarea mintală ale unui copil de doi ani.
Sîmbătă, Romeo Fantastick, un cîntăreț de manele atît de slinos încît îl face pe Florin Salam să pară duce, a cîntat pentru hipsteri într-un club din București. Vedeți voi, hipsterii, cei mai proști dintre oameni, pe lîngă nevoia de a se simți confortabil cu mediocritatea lor privind un handicapat, mai au încă o nevoie. Aia de a se simți speciali avînd o părere opusă părerii populare. Și dacă la prostul de rînd s-a împămîntenit ideea că e rușinos să asculți manele, automat prostul hipster va fi mîndru de el că nu crede asta. Că e fix invers și special.
Între timp, umorul intenționat de la noi este în cea mai proastă perioadă din istoria lui. Pentru că nu mai e nevoie de el. Unul din zece români e handicapat mintal și îi curge scuipat din gură, iar ceilalți nouă se uită la el. Toată lumea rîde și e fericită.
Un articol pe cit de excelent,critic,avedarat..pe atit de trist…Dar asa e la noi…Nu?
E greu sa te uiti in oglinda..mai ales in situatia asta..
Atat.