Românul are aceeași relație de dușmănie cu inundațiile cum au căprioarele cu mașinile. La fel de neintenționată. Nici o mașină nu aleargă după căprioare printre copaci. Pur și simplu, sar ele în fața mașinii și rămîn acolo, ca proastele. Nici țara noastră nu e la tropice, să vină musonul peste noi. Pur și simplu, se duce românul cu casa pe malul apei și rămîne acolo, ca prostul.
Uneori mai și ajută cu mînuța lui inundarea terenului. Spre exemplu, în satul Mălureni din Argeș, o mare parte din nisipul adus de autorități pentru a construi diguri a fost furat de săteni, ca să-și construiască chestii. Patronul magazinului a furat chiar cu excavatorul, că avea nevoie de mai mult, să-și facă o rampă. Și aici vedem o problemă comună românului și căprioarei: imposibilitatea de a conștientiza existența viitorului. Căprioara nu are logica necesară ca să deducă ce-o să se întîmple cînd mașina aia care se apropie o să ajungă în aceeași poziție cu ea. Vede doar niște beculețe care, în prezent, sînt fascinante și neamenințătoare. La fel și românul, dacă nu plouă de trei zile, nu se simte amenințat destul cît să-i pese de integritatea digului. Aia e o problemă pentru niște oameni din viitor. De-aia e și meseria de cămătar cea mai profitabilă pe aici. Cîte o bancă la fiecare scară de bloc. Pentru că telefonul ăla e foarte mișto acum, ratele sînt o problemă pentru niște oameni din viitor.
Uneori parcă ți-e milă puțin de sinistrații dintr-un sat sau altul. Cum stau ei în mocirlă pînă la brîu, cu televizorul plutind leneș printre rațe. După care vezi un deal în zare pe care sînt niște case părăsite și te întrebi ce-i cu ele. Și-ți explică frumos că le-a construit statul la ultimele inundații, ca să se mute ei acolo. Și le-au lăsat în paragină pentru că nici unul dintre vecini nu s-a mutat acolo. Fiindcă n-a vrut nimeni să fie ăla care să se opună instinctului de turmă și să schimbe ceva ce nu funcționează. Și atunci îți pică fisa. Oamenii ăia nu-s demni de milă. Oamenii ăia sînt idioți.
Nu trebuie să îi ajutăm să reconstruiască. Trebuie să facem o arcă și să ne rugăm să plouă mai tare. Și cînd pămîntul se usucă, să le vedem hoiturile umflate cum plutesc în curțile lor cimentuite cu nisip furat de la dig și împrejmuite cu garduri făcute din dale furate de la canalul de irigații.
83 de vizualizări
…si asta e o mica particica din partea vazuta a aisbergului !!!
de multe ori citesc un articol si pentru comentariile de dupa
in afara de raul de dobos sunt aici oameni care gandesc si lasa asta sa se observe
bravo
Aici mi-ai amintit de Carlos Mencia si americanii loviti de tornade in fiecare an in „Valea Tornadelor”. :))) De fiecare data cand se plang ca I-a lovit tornada, e un nou episode comic la TV. Zona se numeste Tornado Valley, deci pe acolo trec tornadele… si in plus au si casele pe roti :))) xox.