Dacă o iei la pas aleatoriu prin localitățile țării poți lesne concluziona că reformarea educației românești, despre care tot discutăm de când fiecare dintre noi posedă capacitatea fizică de a discuta, ține mai mult de o încercare de introducere a clădirilor-instituții de învățământ în patrimoniul Natura 2000.
Conceptul poate fi întâlnit în județul Galați, de exemplu. Aici, mai exact în municipiul Galați, în Tecuci și în Târgu Bujor, putem admira trei ruine de campusuri școlare care, împreună, au costat 1,5 milioane de euro. Construirea lor a pornit de la Guvernul Tăriceanu, prin 2008, însă urmașul său Boc a avut cu totul alte idei și a găsit de cuviință că cele trei construcții servesc buna educare a vlăstarelor gălățene, așa, la stadiul de fundație pierdută printre mărăcini.
La Galați, reforma a început chiar cu dreptul, de la o situație ce atestă un deosebit spirit antreprenorial. Înainte de ruină era o altă ruină oarecum utilizabilă, dar în paragină, pentru care municipalitatea a plătit Federației Comunităților Evreiești din România o chirie anuală de 75.000 de euro. Când s-a dezmeticit Primăria că ar fi o idee bună să pună pe picioare alt campus, pe chirie erau dați deja 600.000 de euro. Mai departe, Guvernul a sărit cu banul și, dintr-un proiect de 16,8 milioane de lei, a achitat 2,8. Banii, investiția deci, și campusul au fost abandonate fără remușcări de Guvernul Boc.
În Tecuci, nimic mai simplu. Proiectul inițial trebuia să transforme localitatea într-un soi de Harvard. Cu 21 de milioane de lei, „un corp de școală, internat, cantină, ateliere, bază sportivă cu teren și sală de sport, sală de festivități, laboratoare, cabinete, parc auto și apartamente cu o cameră pentru profesorii navetiști” trebuiau să iasă din captivitatea hârtiei dosarului de proiect și să facă educația praf. Totul s-a terminat în aceeași iarbă din care trebuia să pornească după ce la constructor au ajuns doar 1,7 milioane. La Târgul Bujor, oamenii cu idei nu s-au abătut de la scenariu. În cadrul aceleiași reforme, pentru un campus de nouă milioane s-a plătit un avans de două milioane. Și reforma se vede. Încă două investiții și trei reparații, și ruinele vor fi numai bune de reformat de către Ministerul Culturii, poate.
