Sănătate, mai ușoară decât toate

Din Programul Național de Redresare și Reziliență al României, în valoare de 29,2 miliarde de euro (dintre care doar 14,2 miliarde fonduri nerambursabile și 15 miliarde de euro împrumuturi), nu putea lipsi, desigur, o alocare importantă pentru sănătate. Dacă pentru România Educată a președintelui Iohannis s-au scris programe în valoare de 3,6 miliarde de euro, pentru România cât de cât sănătoasă nu s-au prevăzut în PNRR decât 2,45 de miliarde de euro. Nu e vreo sumă, dar este și drept că este foarte greu să împarți puține paie la atât de mulți măgari.

În partea alocată sănătății

în PNRR sunt cuprinse, desigur, multiple investiții. Printre altele, 25 de spitale nu neapărat noi, dar cu infrastructură nouă, 10 unități medicale mobile, 30 de ambulatorii modernizate/renovate, 26 de secții ATI pentru nou-născuți dotate inclusiv cu ambulanță pentru nou-născuți, în centrele regionale, 3.000 de cabinete renovate, mai ales în mediul rural și 200 de centre comunitare construite sau modernizate. E vorba mai degrabă de modernizări și renovări, dar nici PNRR-ul nu este pentru construcții noi, în general, ci pentru redresarea și reziliența celor vechi, dacă putem spune așa.

Printre propunerile făcute

de guvernul României și, implicit, de către Ministerul Sănătății în PNRR-ul trimis la Bruxelles se găsește un capitol cel puțin ciudat.

Astfel, guvernul vrea să înființeze un „fond pentru calitatea serviciilor medicale”. Nu este vorba despre vreun fond de rezervă aflat la dispoziția sistemului de sănătate de unde, fără prea multă birocrație, să se poată investi de urgență în câte vreun spital, pentru a aduce calitatea serviciilor medicale la nivelul dorit, nu este nici măcar un fond din care să se finanțeze investițiile atât de necesare sistemului sanitar, pe bază de proiecte. Nu, dimpotrivă, este un fond din care ar urma să fie premiate unitățile medicale care oferă servicii de calitate.

În proiectul din PNRR se spune foarte clar că „plățile efectuate din “Fondul pentru calitatea serviciilor medicale” reprezintărecompense financiare acordate doar acelor furnizori de servicii medicale care ating țintele de performanțăstabilite, inclusiv prin compararea cu performanțele realizate în anul precedent”. Mai mult, „evaluarea performanței la nivel de unitate spitaliceascăva fi realizatăprin intermediul Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate (ANMCS), astfel încât săfie recompensați doar furnizorii cu cele mai bune performanțe”.

Așadar,putem să înțelegem de pe acum cam despre ce va fi vorba.

Dar să vedem cum își propune guvernul să implementeze acest proiect.

Până la jumătatea lui 2022

(dacă termenul nu se prelungește ca urmare a amânării aprobării PNRR), Ministerul Sănătății va dezvolta indicatorii de performanță și calitate. Până la sfârșitul lui 2022 vor fi dezvoltate modelele de plăți și instrumentele digitale necesare. Apoi, tot până la finalul lui 2022 se va realiza cadrul legislativ necesar pentru implementarea Fondului pentru calitatea serviciilor medicale.

În prima lună a lui 2023 va începe evaluarea indicatorilor de calitate, prin ANMCS, iar în prima lună a lui 2024 vor începe să se facă plățile, în baza evaluărilor ANMCS, timp de doi ani, pentru acest proiect pilot.

Bugetul pe care-l propune România,

în PNRR, pentru acest proiect este de 70 de milioane de euro, care se vor împărți după cum urmează: dezvoltarea metodologiei de evaluare și a instrumentelor digitale – 1.000.000 de euro; 700.000 de euro vor fi plătiți Băncii Europene de Investiții și Băncii Mondiale pentru asistența tehnică necesară dezvoltării modelelor de preț; 1.800.000 de euro vor merge către ANMCS pentru evaluările unităților medicale, ANMCS primind câte 1.000 de euro pentru fiecare evaluare, fiind luate în calcul 450 de unități medicale, timp de patru ani. În fine, 66.500.000 de euro vor fi banii destinați direct plăților către unitățile medicale performante, respectiv 22.167.000 de euro pe an.

Ei bine, în sistemul medical

performanța merge mână în mână cu dotările moderne, cu clădirile noi sau proaspăt renovate și așa mai departe. Criteriile de evaluare pe care le vor elabora specialiștii guvernamentali și consultanții privați nu vor permite, cu siguranță, ca un spital mia vechi, cu vădite probleme de infrastructură, să se numere printre premianți, indiferent de rezultatele medicale obținute acolo. Și e normal așa.

Dar sistemul național de sănătate nu este o corporație privată, în care deținătorul acțiunilor sau managerul să-și permită să premieze performanța în timp ce lasă în subdezvoltare zonele mai puțin favorizate.

Acest Fond pentru calitate serviciilor medicale nu va fi finanțat din bani europeni decât până în 2026, dacă se aprobă PNRR-ul în această formă. Apoi, Fondul ar urma să fie finanțat fie de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, din banii strânși de la contribuabili pentru asigurările de sănătate, fie de către guvern, din banii strânși de la contribuabili pentru orice altceva.

În condițiile în care

cele mai multe unități medicale noi și dotate cu aparatură de ultimă generație sunt cele private, plus câteva spitale sau clinici de stat care, însă, au numeroase suferințe istorice. Este ușor de imaginat că cea mai mare parte din cele 22 de milioane anual se vor duce fix către performerii din mediul privat, adâncind prăpastia dintre sănătatea privată și cea de la stat. Mai mult, câtă vreme spitalele private vor continua să-și trimită cazurile grave la stat, să nu le moară pacienții în unitate și să nu le strice lor scorurile perfecte, fuga după banii din fondul pentru calitatea serviciilor medicale va fi una presărate cu înșelăciuni și amăgiri.

Dar rămâne interesantă această viziune a conducerii Ministerului Sănătății și a actualului guvern, care n-au nici o preocupare să îmbunătățească serviciile medicale acolo unde este mai mare nevoie, dar sar repede cu banul acolo unde acesta deja există.