La periferia Clujului – printre altele, Capitală Europeană a Tineretului în acest an – există o zonă cu care, prin comparație, favelele braziliene sunt adevărate resorturi de 7 stele. Se numește Pata Rât, stă literalmente pe groapa de gunoi a orașului și în cea mai mare parte este populată de persoane defavorizate și de romi. Pentru care municipalitatea, de ani de zile, tot face proiecte abstracte de integrare și stopare a segregării în care intră bani, dar din care, ca o coincidență pur întâmplătoare și nefericită, nu iese nici măcar un rezultat palpabil. Până zilele acestea, când soluția a ieșit ca dihorul dintre gunoaie: două milioane de euro norvegieni pentru a extermina sărăcia prin cultură.
Imaginați-vă o persoană care brusc uită să scrie și să citească, își pierde aproape orice soi de educație dobândită prin școală și ajunge prizonieră într-un tomberon, trăind printre gunoaie și deșeuri. Cum o ajuți? Codul administrativ clujean îți spune clar și răspicat: o scoți din tomberon, îi ții lecții de civisim, o implici într-o scenetă socială, îi explici într-un limbaj pretențios ce potențial imens are și o așezi frumos la loc, în tomberon. După care semnezi o factură care să justifice cele două milioane de euro pe care tocmai le-ai cheltuit în acest proces.
Așa a procedat municipalitatea clujeană când a venit vorba să găsească o soluție pentru cei peste 1.500 de oameni care locuiesc efectiv în mijlocul unei gropi de gunoi, în niște condiții în care chiar și ratonii ar reclama mizeria. Partea cu adevărat frumoasă e că municipalitatea a făcut rost de cele două milioane nu din fonduri proprii, ci prin bunăvoința guvernului Norvegiei, care pare un fel de vacă proastă bună de muls, pentru că a decis să finanțeze un proiect în care sărăcia este combătută prin lecții despre societate și scenete sociale. De parcă astea chiar ar fi chestii reale. Dar proiectul a fost acceptat, banii au venit, delirul a început și păzea sărăcie, că venim să te cotropim cu jocurile noastre de societate și cu banii norvegienilor.
