Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Scene istorice

Zoom Scene istorice

Nichita Stănescu

– E adevărat că, dacă ți-aș săruta talpa piciorului, ai șchiopăta pentru o vreme, de teamă să nu-mi strivești sărutul?

– Uau, nu știu.

– Dar tu ce crezi, ai șchiopăta sau nu?

– Băi, chiar nu pot să-mi dau seama acum.

– E o situație ipotetică, oricum, îți dai seama că n-o să se-ntâmple. Eram doar curios, poți să zici orice.

– Știu, dar chiar nu-mi dau seama și nici nu vreau să te mint.

– Am întrebat-o și pe Camelia și ea a zis că ar șchiopăta.

– Serios?

– Nici măcar nu s-a gândit. A zis imediat că da.

– Uau.

– Așa-ți dai seama cine ține la tine și cine nu.

– Băi, chiar nu știu, poate că aș șchiopăta și eu, dar nu pot să-ți zic sută la sută sigur și pe urmă, dacă vreodată chiar îmi săruți talpa piciorului, nu vreau să fii dezamăgit.

– Ți-am zis că n-o să se-ntâmple. Era doar o chestie ipotetică. Nu vreau să iau vreun microb. Totuși, cu talpa aia ai călcat pe jos și-am văzut că tu mai intri încălțată în casă.

– Ce vrei să spui?

– Nimic, doar ce-ai auzit.

– Adică-s nespălată?

– Nu, n-am zis asta.

– Ți-e scârbă de talpa piciorului meu?

– Chiar n-am vrut să se-nțeleagă asta.

– Fix așa se înțelege.

– OK, știi ce, ca să nu rămâi cu o impresie greșită, chiar o să-ți sărut talpa piciorului.

– Serios?

– Foarte serios. Ia dă picioru-ncoace.

Poetul se ridică de pe scaunul lui, apucă piciorul femeii și-l sărută scurt, respectând regula de cinci secunde, adică atent să nu treacă vreun microb de pe talpă pe buzele lui.

– Acum ridică-te.

– De ce?

– Uite-așa, să vedem dacă șchiopătezi de frică să nu-mi strivești sărutul.

– OK.

– Hai, ridică-te odată și mergi un pic.

– Băi, simt că trebuia să-ți spun ceva înainte.

– Ce e?

Femeia se ridică de pe scaun și făcu trei pași. Poetul rămase cu gura căscată. Ea șchiopătase.

– OK, deci ce nu ți-am spus e că am căzut ieri cu bicicleta când ieșeam din Herastrău și am rămas cu șchiopătatul ăsta nasol. Sper să-mi treacă repede.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]