Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Scene istorice

Zoom Scene istorice

Nicolae Labiș

– Nu, nu cred că merge.

– De ce? Mi se pare cea mai bună poezie pe care am scris-o.

– Sună prea trist. Încearcă mai bine “Viața căprioarei”, nu moartea. Ai mai multe chestii despre care să scrii. Cum s-a născut ea, cum a copilărit în pădure, cum a învățat să mănânce iarbă și să facă alte chestii pe care le fac căprioarele în timpul liber…

– N-are nici un sens.

– Da, pentru că viața n-are nici un sens.

– Mă refer la poezie. De ce aș scrie despre viața căprioarei când eu vreau să povestesc despre cum a fost vânată?

– Băi, o să-ți spun sincer: nimeni nu mai vrea să citească încă o poezie despre moarte. Numai Eminescu câte a scris…

– Dar e și despre viață. A noastră! La final facem rost de mâncare.

– Chiar nu găseați ceva vegan?

– Ce? Era secetă. Nu se făcuse nimic.

– Nu știu. Humus. E cam pretențios ce mâncați voi acolo pe foamete. Serios? Carne de vânat? Ce sunteți voi, nobili francezi din suita lui William Cuceritorul? Și oamenii nu mai vor să citească despre animale moarte. Nu destul că a fost toată ziua la televizor ursul ăla peste care a dat mașina?

– Ce treabă am eu cu ursul? Oricum, cică nici nu era un urs real. Era, de fapt, tatăl lui Harap Alb, care stătea la marginea drumului ca să-l sperie pe Harap Alb.

– Serios?

– Așa se aude. Cică pe veterinarul care a venit să-l tranchilizeze l-a avertizat să se ferească de omul spân.

– Nu știam, dar nici nu contează. Te rog să rescrii poezia. Să fie despre viața căprioarei și să aibă și o poveste de dragoste între căprioara asta și cerbul din reclama la berea Ciucaș.

– Dar e o prostie.

– Înțelege și tu că asta se cere.

– Nici nu mă gândesc s-o rescriu.

– Atunci nu te mai public. Îți convine așa?

– Mi se pare chiar stupid să rescriu poezia așa cum vrei tu. De ce s-o rescriu când pot la fel de bine să mă arunc sub un tramvai?

– De ce-ai face asta?

– Pentru că sunt două variante la fel de plăcute pentru mine.

– Atunci alege ce vrei.

– Asta o să și fac.

– Și te rog să nu te arunci în fața tramvaiului 14, că merg eu cu el acasă.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Poliția nu știe să cînte la Pian

    11 august 2020

    Pe cît de fioroși s-au repezit asupra unui biet om al străzii, împodobindu-l cu cătușe și la mîini, și la picioare, pînă și-a dat duhul în ghearele lor, pe atît […]

  • Și școala mai ucide, nu-i așa?

    11 august 2020

    Profesorul Iohannis a ținut lecția de aritmetică singur, fără să împartă oxigenul cu cineva, fără ca umbra vreunui muritor să-i strice suficiența.Voia să dea doar el veștile bune, și așa […]

  • Orban descrescătorul

    11 august 2020

    Luni, Ludovic Orban ne-a anunțat că domnia-i propie și guvernul înțelept condus de către acest geniu al șprițurilor târzii au reușit să oprească creșterea numărului de infectări. „Am reușit să […]

  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]