Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Scene istorice

Zoom Scene istorice

Apocalipsa

– Eu tot v-aș recomanda să luați microbuzul.

– Nu, nu! E OK așa.

– Serios, nimeni nu mai merge călare pe cal. Cine sunteți voi, Nuțu Cămătaru?

– Omule, crede-ne, e foarte important să venim călare.

– Ce nu poți să pricepi? Ne place echitația, interveni și al doilea călăreț, care avea la piept un ecuson mare pe care scria Ciuma.

– Foarte bine dacă vă place. Dar mergeți la o herghelie, ceva, și călăriți acolo cât aveți chef. Pe stradă nu merge, o să se sperie caii de mașini.

– Ha-ha, ce prost ești! Caii noștri nu se sperie de nimic, spuse Moartea, mângâind coama galbenă a lui Amadeus, un armăsar blond pe care-l hrănise de la vârsta de șase luni numai cu carne de om.

– OK, poate că nu se sperie, dar sigur o să aveți probleme cu Poliția. Nu poți să mergi călare pe cal pe DN 1. La unele ore, abia poți să mergi cu mașina.

– Tocmai! Cu calul ne mișcăm mai repede. Plus că poți să te bagi în față la McDrive, spuse Foametea, care în același timp mușca cu patru guri dintr-o shaorma.

– Bine, eu nu mai zic nimic. Faceți ce vreți. N-o să fac acuma educație rutieră cu voi, că nu mai învățați nimic la bătrânețe.

– Băi, pe bune, nu e vorba de educație, dar gândește-te și tu, ce facem cu caii?

– Nu contează. Îi lăsați în curte la un om.

– Și dacă-i mănâncă?

– Nu toată lumea e ca tine, Foamete. Oricum, puteți să-i priponiți undeva. Nu se atinge nimeni de ei.

– Plus că mai e o problemă. Unde ai mai văzut tu Apocalipsă care vine cu microbuzul? E altceva dacă vin cei patru călăreți ai Apocalipsei. Microbuzul chiar nu sperie pe nimeni.

– Nu e adevărat, Moarte, și tu ar trebui să știi mai bine. Microbuzul chiar e super-periculos, mai ales dacă nu se respectă normele…

– Da, da, în fine. Ideea e că nu mergem cu microbuzul.

– Atunci puteți să luați 783 de la aeroport. Vă duce până-n centru.

– Cum adică 783?

– Autobuzul 783. E destul de spațios și de confortabil.

– Putem să luăm și caii?

– Nici chiar așa.

– Îmi place cum sună 783.

– Să știi!

– E ca numărul fiarei, dar mai mare cu o sută și ceva.

– 117.

– Bravo, Foamete. Se vede că mânânci matematică pe pâine.

– Deci ce facem?

– Hai cu 783.

(30 de minute mai târziu.)

– Vă rog să-mi arătați legitimația de călătorie.

– Ce face?

– Legitimația de călătorie. Aveți bilet?

– N-avem, domnule, nimic, lasă-ne-n pace.

– Atunci vă rog să-mi arătați un buletin.

– Ce vrei să știi? Nu vezi că scrie pe ecuson cum ne cheamă? Eu sunt Războiul și ele sunt prietenele mele, Ciuma, Foametea și Moartea.

– Nu am timp de glume. Haideți, vă rog.

– Omule, nu pune mâna pe mine, că se ia, spuse Ciuma, căreia controlorul îi blocase calea ca să nu coboare când se deschid ușile.

– Arătați-mi un act de indentitate!

– N-ai dreptul să ne legitimezi. Ce crezi, că nu-mi știu drepturile? Doar Poliția și Jandarmeria și Poliția Locală pot să te legitimeze, nu și controlorii, preciză Foametea, care se documentase din timp, chiar n-avea chef să-și dea banii de KFC pe o amendă.

– Iar ați pus mâna pe mine!

– Ia, bă, mâna de pe ea!

În dreptul ușilor din mijloc se creă o busculadă. Controlorul, un domn cu mustață aflat în pragul pensiei, jongla cu patru cavaleri ai Apocalipsei care încercau să coboare pe lângă el. O corporatistă care prinsese loc pe scaun pufnea indignată.

– Lăsați-o în pace! Nu vedeți că e bolnavă? strigă tânăra la controlor, care o înghiontea cu umărul pe Ciumă.

– Domnișoară, vă rog să nu vă băgați.

– Dar e abuziv ce faceți.

– Și să meargă fără bilet nu e abuziv?

– Or fi turiști. N-au știut de unde să cumpere.

– Păi, chiar așa e, spuse Foametea. Abia am aterizat și vrem să mergem undeva să mâncăm. Suntem pe drum de azi-dimineață, n-am mai stat să ne interesăm de unde se cumpără bilet.

– Nu mă interesează. Legea e lege pentru toți.

– Uite, de-aia nu ne vizitează străinii.

– De ce, domnișoară?

– Că nu știm să ne purtăm cu ei.

– Vă rog, mi-e foame. Vreau să ajungem mai repede la Unirii ca să intru la KFC, spuse Foametea, cu o voce stinsă.

– Doamnă, aveți sos pe la gură. Pare că tocmai ați mâncat.

– A fost, așa, mai mult gustare.

Din scaunul ei, corporatista continua să pufăie.

– Incredibil! Acum le cerem socoteală turiștilor că de ce-au mâncat.

– Doar făceam o observația, domnișoară.

– Ia nu mai faceți!

Războiul nu zicea nimic. Se bucura în sinea lui că a apărut râcă între oameni.

– Opriți aici, repede!

– Ce?

– Opriți repede aici! repetă Moartea, vizibil agitată.

– Nu putem să oprim între stații.

– Dar am văzut un accident, poate e rost de ceva.

– Unde, acolo, în față la Subway? Da, hai să oprim să vedem ce e, interveni și Foametea.

– Nu oprim decât în stații. Și vă rog să-mi arătați un buletin.

– Îți arătăm buletinul dacă oprești, propuse Moartea.

– Nu ține de mine să opresc.

– Cred că mi s-a făcut cam rău.

– I-auzi, oprește autobuzul! Ciuma se simte rău.

– Vă rog, nu spargeți geamul! Se poate deschide.

Geamul se crăpă și cioburile săriră afară, pe un Fiat 500 care aștepta la semafor. Polițistul din intersecție își părăsi postul și veni să vadă ce se-ntâmplă. Războiul aproape că bătu din palme de admirație când îi văzu pistolul de la brâu.

A doua zi dimineață, ușa celulei din arest se deschise și același agent grăsuț rânji la ei, jucându-se cu mănunchiul de chei.

– Ia ziceți, v-ați amintit cum vă cheamă?

– Dar v-am zis. Moartea, vă jur! Și ea e…

– Dacă mai veniți la mine cu porecle de-astea, vă încadrez la uzurparea de calități oficiale.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Șato falit

    21 ianuarie 2020

    Anul trecut, cam pe vremea asta, am intrat ca un domn într-o bancă, fluturîndu-mi hlamida gloriei, și am ieșit într-o jumătate de oră, ponosit ca un homles fără pensie și […]

  • Pe cale de dispariție

    21 ianuarie 2020

    Gîndacul croitor al stejarului a apărat Valea Oltului mai îndîrjit decît au făcut-o dacii lui Scorillo și ai lui Decebal. A oprit buldozerele, planul de fezabilitate și fondurile europene doar […]

  • Răul cel mai cinic

    21 ianuarie 2020

    A devenit extrem de plictisitoare, ba pe alocuri chiar enervantă, mantra asta cu alesul între răul cel mai mic și răul cel mai mare. Sunt din ce în ce mai […]

  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]