Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Scene istorice

Zoom Scene istorice

Iliada

– Cică trebuie să facem un cal.

– Ce?

– Are el un plan, cică așa putem să câștigăm războiul.

– Dar eu nu știu să desenez un cal. Ce, tu știi?

– Îți dai seama că nu. Mie nu-mi iese dacă desenez o casă cu două ferestre și un horn din care iese fum. Dar asta e toată chestia, că nu trebuie să desenăm calul. Cică trebuie să-l facem din lemn.

– Uau, și mai greu. N-o să-mi iasă niciodată un cal realist din lemn în trei dimensiuni. Ăsta ce crede că suntem, absolvenți de Arte Plastice? Cred că-mi bag picioarele-n războiul ăsta și plec acasă.

– Stai, băi, că se rezolvă.

– Știi tu să faci un cal?

– Nu.

– Atunci nu se rezolvă. Hai dracu’ acasă, că ne mai facem și de râs pe-aicea.

– Și dacă am o soluție? Ce-ai zice dacă ți-aș spune cum putem să facem cel mai realist cal de lemn din istoria lumii antice?

– Aș spune că sincer nu cred.

– Fii atent aici. Eu nu știu să fac un cal, corect?

– Mda.

– Dar am un cal.

– Așa, și?

– Și știi ce mai am? Sau dacă n-am, pot să fac rost ușor pentru că, hei, în ziua de azi găsești de toate? Mai am niște vopsea care imită fix culoarea lemnului. Dacă dau calul cu vopsea, o să pară că e de lemn.

– Și n-o să se miște?

– Și mai bine. O să spun că am făcut un cal de lemn care se mișcă. O să fie super-impresionat.

– Nu știu ce să zic… Ulise nu e prost.

– Nici eu, prietene. Nici eu. O să-l aburesc, ai încredere.

Două ore mai târziu.

– OK, l-am vopsit, și acum ce facem?

– Stai să mă uit ce mi-a mai scris Ulise pe bilețelul ăsta.

– Ți-a dat un bilețel?

– Da, ca să nu uit. Părea un plan destul de complicat. OK, deci după ce facem calul de lemn, cică trebuie să ne urcăm în burta lui.

– Amândoi?

– Noi și încă o sută de oameni. OK, deci ne trebuie un cal mai mare.

 

Toma Alimoș

Era într-o zi Toma Alimoș undeva la marginea unui păduri, cu murgul priponit prin apropiere, și zicea exact ca-n baladă:

– Închinar-aș și n-am cui, închinar-aș murgului, dar mi-e murgul vită mută, mă privește și m-ascultă, n-are gură să-mi răspundă.

Nici nu termină de zis Toma Alimoș aceste cuvinte celebre, care ne-au rămas până azi în manualul de română de-a șasea, că dintr-un desiș aparu chiar ciobănașul moldovean din Miorița și cu oaia năzdrăvană după el.

– Hei, spuse ciobănașul, mi se pare că tocmai mi-ai ridicat mingea la fileu.

– Cum adică? întrebă Toma Alimoș, care se pregătea să ducă haiducește sticla de vin la gură.

– Am auzit că vrei să stai la vin și la povești cu cineva și n-ai cu cine.

– Uau, da. Vrei să bei tu cu mine?

– Mnu, îmi pare rău, n-am voie să beau, iau niște medicamente.

– Ah.

– Nu e nimic grav. O infecție la măsea, mi-a trecut complet, dar trebuie să termin tratamentul. În fine, ideea e că poți să bei cu oaia mea, care și vorbește.

– Ai o oaie care vorbește?

– La perfecție, fără greșeli de gramatică. Ai putea să stai cu ea la vin până dimineață, doar că trebuie să-i faci rost de-o găleată în care să-i încapă capul.

– Nu cred că asta-i o problemă.

– Păi, atunci hai să-ți propun un târg. Eu îți dau ție oaia și tu-mi dai mie murgul, care oricum pare prost de bubuie și nu știe să lege două cuvinte. Și, dacă ar scrie, ar pune virgulă între subiect și predicat și-ar mânca litere ca pe fân.

– Nu știu ce să zic…

– Serios? De juma’ de oră stau în tufiș și te-ascult cum te vaieți că n-ai cu cine să bei. Acum, uite, ai cu cine. Lasă-l încolo de cal, că să tacă știe toată lumea.

– Băi, nu știu, îl am de mult timp.

– Poate ar fi cazul să-l schimbi, te-ai gândit?

– Totuși, e cal… cu calul îți faci treaba.

– Uite, eu n-am vrut s-o spun pe asta, dar ia vino mai așa.

– Ce?

– Vino încoa’ puțin, să-ți zic ceva la ureche, să nu ne-audă oaia.

Ciobănașul moldovean îl luă deoparte pe Toma Alimoș și, ridicându-se pe vârfuri, șopti în urechea haiducului:

– Uite ce e, pe mioară, după ce bei și stai de vorbă cu ea, poți s-o și frigi la proțap. A? Ia zi, de când n-ai mai mâncat tu o carne fragedă de oaie?

– La asta nu m-am gândit.

– Uite că te gândești acum. Ia zi, facem târgul?

– OK.

Mioara, care simțea că se-ntâmplă ceva ciudat cu ciobănașul și cu Toma, se-apropie iscoditor de ei.

– Măi, ce se-ntâmplă acolo?

– A, nimic. Uite, îl întrebam niște chestii de haiducie pe Toma Alimoș. Eram curios cum alege el la ce săraci să dea după ce ia de la bogați. Adică donează pentru anumite cauze umanitare sau are o asociație non-profit care-i redirecționează prada acolo unde e nevoie?

– Și care-i răspunsul?

– N-a apucat să-mi spună, că ai apărut tu.

După ce făcură târgul, baciul dispăru imediat în galopul murgului, pentru ca nu cumva să se răzgândească Toma și să-i ceară calul înapoi. Oaia, căreia nu prea-i păsa cine-i stăpânul ei, găsi repede un petec de iarbă și începu a paște, dar după masă își dădu seama că s-a plictisit și că are chef de puțină distracție.

– Uite, îți spun ceva, dar să nu te superi.

– Cum aș putea să mă supăr? întrebă naiv haiducul.

– E un tip Manea care vrea să te omoare. Un boier sau ceva. L-am auzit eu când a vorbit cu alții că cică să te omoare pentru că i-ai călcat florile, i-ai tulburat apele și i-ai încurcat livezile verzi.

– Hmm. Manea zici?

– Da, Manea.

– Manea și mai cum?

– Manea slutul și urâtul, mai multe nu știu nici eu. Oricum, vrea să te omoare. Ce părere ai?

– Să vină, dar nu știu dacă poate. Păi eu, când sunt în șaua murgului, nimeni nu poate să mă dea jos.

– În ce șa?

– A murgului.

– Care murg?

– Ah, am uitat că l-am dat.

– Păi, vezi?

– Doamne, ce-am făcut? Nu-mi vine să cred că o să mor. Nu vreau să mor acum, sunt prea tânăr, mai am boieri de prădat.

– Ți-aș putea propune eu o soluție?

– Da, sigur, zi.

– Spune-mi unde vrei să fii îngropat și o să am eu grijă să se-ntâmple.

– Ce? Ce fel de soluție mai e și asta?

– Și spune-mi ce să-i zic lu’ maică-ta că ți s-a întâmplat.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale