Noe trebăluia prin curte, dădea cu grebla prin barba lui mare și albă, când cerul se deschise și o voce i se adresă.
–Noe, fii atent aici. A sosit momentul.
–Gata? Începe potopul?
–Nu chiar.
–Și-atunci ce moment a venit?
–Ia-ți repede familia și izolați-vă toți în casă, pentru că o să eliberez un virus devastator, care o să șteargă omenirea de pe suprafața pământului.Doar tu și cu ai tăi o să scăpați.
–Deci nu mai dai cu potop?
–Nu. Fără potop.
–Dar de ce? Eu abia așteptam să vină potopul ăla mare și să văd cum crește nivelul apei în timp ce stau pe puntea navei mele cu șapca de căpitan pe cap, ca regretatul Ion Besoiu în Toate pânzele sus.
–Mda, deci nu mai e cazul. M-am gândit eu mai bine și prea se udă toate.
–Și-atunci înseamnă că am construit arca degeaba?
–Nu chiar. După ce trece nebunia, poți să te bucuri de acest hobby nou, yachting-ul.
–Dar eu vreau să mă plimb acum cu arca.
–Acum nu se poate. Trebuie să te izolezi în casă cu toată familia, ca să poți să te plimbi mai târziu pe unde vrei tu.
–Pot măcar să mă izolez pe arcă?
–Cred că da. Poți să te izolezi unde vrei, important e să nu ieși. N-ai idee ce amenzi mari o să-ți trântesc. Plus 14 zile de carantină în iad, pentru care o să suporți cheltuielile. Adică tu plătești smoala, tu plătești cazanele, tot.
–E OK. Cred că pot să rezist pe arcă.
–Dar îți dai seama că n-o să fii singur.
–Știu, știu, o să iau cu mine toată familia.
–Plus câte o pereche din toate vietățile pământului.
–Chiar trebuie, Doamne?
–Da, trebuie. Am citit acum pe net că virusul ăsta se ia și la pisici. Vrei să se-mbolnăvească lighioanele și să moară?
–Of…
Două zile mai târziu, Noe stătea relaxat pe puntea arcăi, cu mână pusă șmecherește pe timonă ca un bombardier din Țăndărei care se-ntoarce în țară infectat cu coronavirus, la bordul unui BMW cu volanul pe dreapta.
O voce din cer îl smulse însă din live-ul pe care-l făcea pe Facebook.
–Hei, Noe!
–Da, Doamne.
–Anulăm pandemia. Revenim la planul inițial, cu potopul.
–Da’ ce s-a-ntâmplat?
–Uite, s-a-ntâmplat că ai luat pe arcă în izolare și două exemplare de coronavirus.
–Păi, ai zis să iau toate vietățile, nu? Eu am făcut ce-ai zis. Acuma, dacă tu nu te-ai exprimat corect, nu e vina mea. Poate că o ființă atotputernică ar trebui să vorbească mai clar, te-ai gândit?
–Stai. Adică îmi pui la îndoială puterea?
–Eu nu pun la îndoială nimic. Doar zic. Și, oricum, de ce mă-ntrebi? Parcă erai ființa supremă, deci știi răspunsul.
–Știi ce? Nu mai dau nici potop, nici pandemie, nici nimic. Hai, poți să cobori de pe arcă.
–Hm. Sigur?
–Da, da. Cică în seara asta e meci cu 50.000 de oameni în tribune pe Arena Națională. Nu te duci? Hai, mai distrează-te și tu!
Culmea e ca prea seamana cu realitatea!