Scufița Roșie se opri în prag. Ceva i se părea că nu e-n regulă.
–Bunico, de ce ai gura așa de mare?
–E o poveste lungă.
–Aș vrea s-o aud.
–Serios? După ce că te-aștept de două zile să-mi aduci coșul cu mâncare, n-ai altă treabă decât să pui întrebări tâmpite care necesită un răspuns prea lung?
–Sincer, chiar mi se pare ciudat că ai gura așa de mare și aș vrea să știu ce se-ntâmplă.
–Bine, fie. E vorba de purici.
–Nu înțeleg.
–Au venit săptămâna trecută niște corăbii genoveze și pe corăbiile alea erau niște șobolani și puricii de pe șobolani au adus cu ei o boală nouă, care s-a răspândit super-repede.
–Nasol. Dar tot nu-nțeleg ce legătură are…
–Păi, are, pentru că vreau să mă protejez de molimă. Gura asta mare pe care-o vezi nu e gura mea, e de fapt o mască de doctor de ciumă. Mai deschide și tu o carte! Umbli toată ziua prin pădure, mă mir că nu te-a mâncat vreun lup până acum.
–Stai, că nu înțeleg. Și-atunci de ce e masca așa de mare?
–Ce fel de întrebare e asta?
–Sincer, mi se pare cam ciudat să pui pe o față de om un cioc așa de prelung.
–Ești expertă în măști acum, sau ce?
–Sunt expertă în bun-simț, bunico. Asta dacă ești cu adevărat bunica mea, completă Scufița Roșie pe un ton dramatic.
–Ce vrei să spui?
–Hai să terminăm cu tot circul ăsta ieftin. Știm amândouă că nu ești bunica, ești de fapt lupul și porți un cioc lung pe față pentru că vrei să acoperi botul tău alungit de lup.
–Ce? Nu!
–Degeaba negi tu. Hai să nu ne mai prefacem. Ne pierdem amândoi timpul și-i facem să-și piardă timpul și pe oamenii care citesc dialogul dintre noi și care abia așteaptă să vadă ce față o să faci atunci când o să demonstrez că ești de fapt lupul cel rău.
Scufița Roșie nu mai așteptă un răspuns. Ea se năpusti asupra bătrânei întinse pe pat și-i smulse de pe față masca, doar ca să descopere că sub ea se ascundea chipul blajin al celei care-o lua de la grădi atunci când era mică.
–Bunico!
–Da, deșteapto. Și dă-te mai în spate, că tușești pe mine.
După câteva zile, bunica făcu febră și începu să tușească. Avea dureri musculare și acuza o stare generală de oboseală.
Noroc cu vânătorul, care trecu întâmplător pe la casa ei din pădure și-o duse cu izoleta la secția de terapie intersivă a spitalului municipal din Mizil, după care se-ntoarse ca să-i trântească Scufiței Roșii o amendă de 20.000 de lei și-un dosar penal pentru zădărnicirea combaterii răspândirii bolilor. Iar lumea, când a auzit, a zis: hmm, zădărnicirea combaterii răspândirii bolilor sună super-bine, pare o formulare perfectă pentru vremurile în care trăim, adică anul 1354, ne întrebăm ce termen vor folosi oamenii pentru așa ceva în anul 2020.