Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Scene istorice și contemporane – Mihai Viteazul

Zoom Scene istorice și contemporane – Mihai Viteazul

– Adevărul e că nu domnitor am vrut eu să ajung, spuse Mihai Viteazul jucându-se cu degetul în pana de la cușmă ca o adolescentă care descoperă brusc că are părul împletit în codițe.

Se putea citi groaza în ochii marilor dregători. Oare vodă urmează să le zică o poveste? N-aveau timp de așa ceva.

– Eu mereu mi-am dorit să fiu detectiv, spuse voievodul. A fost o întâmplare că am urcat pe tronul Țării Românești. Sincer. Mi-am luat job-ul ăsta de domnitor doar ca să am din ce trăi până câștig bani ca lumea din detectivie. Inițial am vrut să fiu voievod part time, să lucrez patru ore pe zi, dar mi s-a zis că nu se poate. Așa se face că n-am mai ajuns detectiv. Dar un caz tot am rezolvat eu.

– Serios? întrebă cu interes paharnicul Neacșu, care imediat fu înghiontit de alți trei-patru dregători care n-aveau nici un chef de povești.

– Da, da. Chiar am rezolvat un caz.

– Ce caz? N-am auzit. Povestește-ne, Măria Ta, îl imploră Neacșu.

– Taci, mă! îl certară în șoaptă ceilalți dregători pe bietul paharnic, înghiontindu-l și mai tare, de era gata să spargă paharul pe jos și să facă pagubă la curtea domnească.

– Îmi amintesc de parcă era ieri. Ceea ce e ciudat, pentru că a fost alaltăieri. Dar în mintea mea amintirea e așa de proaspătă că-mi pare că totul s-a întâmplat mai recent cu o zi. Foarte interesant! Mă rog, cum stăteam eu la mine-n birou și mă uitam pe harta Europei ce principate să mai unesc, deodată se dădu ușa de perete.

– Cine era?

– Cine crezi, Neacșule? O domniță. Blondă, îmbrăcată-n negru, iar pe cap cu o pălărie mare cât capacul de la veceu.

– Dar nu era un capac de veceu.

– Nu, nu era!

– Taci, mă! Lasă-l măcar să zică până la capăt! îl certară dregătorii pe Neacșu.

– Deci a intrat această domniță la mine-n birou, în sala tronului, fix când mă gândeam eu cum ar fi să unesc Lituania cu Pomerania. „Mihai Istețul, detectiv particular?“, a întrebat ea. Ăsta era numele meu de detectiv. „Da“, am zis. Că doar nu puteam s-o mint pe femeie. Mi-a explicat și ce voia: cică și-a lăsat mașina în parcare la Universitate și i-a zgâriat-o cineva cu sabia. Eu trebuia să aflu cine a fost făptașul.

– Uau! Pare foarte dificil, a exclamat Neacșu.

– Nu și pentru mine. Imediat m-am gândit cum să-i întind o capcană zgârietorului de mașini. I-am zis doamnei să lase mașina la Universitate, ca de obicei, că mă ocup eu de restul. Am pus repede un soclu înalt lângă mașină și m-am urcat pe el cu cal cu tot, ca și cum n-aș fi fost eu, ci o statuie a mea călare amplasată acolo, la Universitate.

– Foarte isteț, Măria Ta.

– Păi nu degeaba mi se zicea așa, Neacșule. Și m-am pus pe așteptat, doar că zgârietorul tot nu venea. Și era incomod să stai mereu cu mâna ridicată. Nu mai spun că nici pentru cal nu era OK, o dată la două minute schimba piciorul pe care-l avea în aer. După vreo două ore, mi-am dat seama că trebuie să merg la toaletă. Așa că m-am dat jos în grabă, mai întâi de pe cal și apoi de pe soclu, și m-am dus după un tufiș. Cu ocazia asta, am și rezolvat cazul. A doua zi, i-am zis doamnei că am aflat cine i-a zgâriat mașina cu sabia.

– Uau, Măria Ta! Cine era?

– Eram eu, Neacșule! Eu i-am zgâriat-o din greșeală, când m-am dat jos de pe soclu ca să-mi fac nevoile.

– Bun, dar asta s-a întâmplat la flagrant. Și-n prima seară?

– Habar n-am, de unde vrei să știu? Ce sunt eu, Mafalda? O fi fost vreun bețiv.

– Foarte înțelept, Măria Ta.

– Ce e înțelept, Neacșule?

– Ziceam și eu așa, în general…

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Tulpina din grădina Maicii Domnului

    2 martie 2021

    Motto: Într-o grădină, sub o tulpină, zării un virus ca o lumină. Să-l rup se strică, să-l las mi-e frică, că vine altul și ni-l ridică. A trebuit să treacă […]

  • America ungarului cenușiu

    2 martie 2021

    Puține țări de pe planeta Pămînt egalează România în devotamentul arătat Americii. Parteneriatul strategic pe care, altminteri, SUA îl are cu multe națiuni a atins la noi standarde evanghelice și […]

  • Nepriceputul cu patalama

    2 martie 2021

    Cu 15 zile înainte de a se împlini 165 de ani de la dezrobirea romilor în Țara Românească (166 de ani de la dezrobirea lor în Moldova), Curtea de Apel […]

  • O moarte simbolică

    23 februarie 2021

    Înainte de a se fi măritat cu aprigul bărbătuș Vijulie, femeia cu barbă Stelian Tănase nu părea a ști să dea în bobi și a citi în zațul cafelei, ca […]

  • A venit și vremea arătării diplomelor

    23 februarie 2021

    În toate campaniile, PNL și USR-PLUS s-au dat mai școliți ca proștii de la PSD. Au lăsat mereu să se înțeleagă că ei sînt legitimați de cunoștințe dobîndite în universități […]