Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Scripta nu mai manent

Zoom Scripta nu mai manent

În ianuarie 2014, Lucian Davidescu publică pe blog-ul lui, riscograma.ro, conținutul unui e-mail primit de către George Maior de la un avertizor de integritate încă de prin 2010. E-mail-ul făcea parte din bagajul de informații scurse pe piață de către hacker-ul Guccifer, care a reușit să intre în computerele mai multor celebrități de la noi sau din State, răsfoindu-le corespondența electronică. Pe lângă George Maior, victime ale lui Guccifer au mai fost sora lui George W. Bush, Colin Powell sau un consilier al lui Hillary Clinton. Atunci când a fost arestat, tot în ianuarie 2017, Guccifer încerca să-i ofere lui Dan Voiculescu informațiile obținute din contul de Yahoo! al lui Maior.

Ei bine, în e-mail-ul publicat de către Lucian Davidescu, un anume Nelu Neacșu îi povestește șefului SRI ce mecanism de corupție încearcă să pună la punct, la Bruxelles, Teamnet, una dintre firmele lui Sebastian Ghiță. Pentru a-l convinge pe șeful SRI, Nelu Neacșu atașează mail-ului său un e-mail transmis în interiorul firmei de către un angajat al Teamnet, Mircea Cotoroș, în care aceste povestește pe larg că trebuie să se mobilizeze și să ajungă la decidenții din zona IT a Comisiei Europene, pentru a pune mâna pe niște contracte mari.

Informația era și este extrem de interesantă, pentru că este vorba despre modul în care o firmă românească încearcă să aplice la Bruxelles tehnici de corupție folosite cu succes în România. De asemeni, este foarte interesant faptul că George Maior avea, în 2010, informații despre practicile Teamnet. Desigur, pe vremea aceea, SRI avea un protocol de colaborare cu DNA și cu Parchetul General, și ar fi putut să furnizeze procurorilor această informație. Numai că asta nu-i interesa pe George Maior, căci Teamnet e firma lui Sebastian Ghiță, mult prea bun prieten cu fostul șef al SRI pentru a fi dat pe mâna procurorilor.

După acel articol inițial, avertizorul de integritate Nelu Neacșu se prezintă la consulatul României de la Bruxelles, unde dă o declarație oficială conform căreia informațiile din mail-ul către Maior nu-i aparțin, că el, de fapt, n-ar fi scris niciodată mail-ul cu pricina, ci că altcineva i-ar fi folosit identitatea electronică. Cu declarația autentificată de către consul, Nelu Neacșu începe demersurile de negare a informațiilor apărute deja în presă și în mediul online. Mircea Cotoroș, omul lui Sebastian Ghiță la Bruxelles, începe și el o altă serie de demersuri, cerându-i lui Lucian Davidescu să șteargă de pe site e-mail-ul trimis de el colegilor din Teamnet.

Între timp, informațiile publicate de către Lucian Davidescu sunt preluate și de către România Curată, într-un articol nesemnat din ianuarie 2014 și într-unul semnat de Daniel Befu în iunie 2015.

Mircea Cotoroș își duce cererea de ștergere a e-mail-ului în instanță, în 2018, argumentând că, din cauza apariției numelui său într-un context legat de corupție, nu și-a mai găsit loc de muncă.

În fine, în februarie 2019, instanța de fond îi dă câștig de cauză lui Mircea Cotoroș și îl obligă pe Lucian Davidescu să șteargă articolele care conțin mail-ul lui Cotoroș către colegii de la Teamnet.
Desigur, Lucian Davidescu și România Curată au dreptul la apel, dar decizia instanței este una care creează un precedent extrem de periculos.

Instanța nu a decis că informațiile publicate de către Lucian Davidescu ar fi false, pentru că instanța nici nu a judecat acest lucru. Pur și simplu, instanța a decis că o informație despre cum se construiesc rețele de corupție la nivel național sau internațional nu trebuie să mai fie publică, fiindcă îi creează neplăceri unuia dintre cei implicați în astfel de tentative de corupere a unui înalt funcționar european.

Am mai întâlnit decizii ciudate ale instanțelor în procese ale jurnaliștilor, dar una ca asta este o premieră. Pur și simplu, un judecător modifică, din pix, istoria recentă și realitatea. Căci, iată, dacă așa dorește un judecător, realitatea dispare, este ștearsă de pe Internet și, gata, e ca și cum n-ar fi fost.

O astfel de sentință nu s-ar fi putut da cu ani în urmă, când articolele de presă aveau bunul obicei de a apărea și în variante tipărite. Nici un judecător n-ar fi putut pretinde distrugerea tuturor exemplarelor de ziar în care ar fi apărut un anumit articol. Iată, însă, că o poate face astăzi, când tehnologia facilitează accesul la cenzură.

În mod normal, o astfel de decizie ciudată a instanței n-ar rezista la apel. Dar Justiția românească este plină de surprize. Să sperăm, totuși, că nu într-atât încât, începând azi cu câteva articole despre corupție, mâine să nu se trezească un judecător să tragă heblul întregului Internet, că prea face zgomot.

1 comentariu

  1. #1

    Visul de aur al comuniștilor: să schimbi totul, inclusiv trecutul! Să devii alb, dacă mă-ta și tac’tu au fost negri și nu-ți mai plac, să devii creol, dacă ți-au fost albinotici, să ai diplome la bătrânețe, dac-ai fost golan când alții mergeau la facultate, să ajungi judecător, din inculpat, ba chiar legiuitor, să fii Ceaușescu, ba chiar un Dumnezeu, că-i mai la modă!!! Împărtășit și de judecător, firește.
    Când un medic omoară un pacient (deși comparația nu e simetrică – pentru a fi, ar trebui ca un medic să arunce în aer un spital), sare toată presa în sus – după evenimentul ăsta judecătoresc, nu prea se iscă rumoare. Judecătorul este intangibil, cum intagibil îi este lui bunul simț.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Secretul lui Bachus, cu Gabriel Liiceanu în rolul principal

    8 octombrie 2019

    După o lamentabilă carieră de criminal în serie, Gabriel Liiceanu se desparte de membrii Grupului pentru Dialog Social cu aerul preotului indignat că păcătoșii cărora le-a servit ultima împărtășanie se simt din […]

  • Președintele morții

    8 octombrie 2019

    Dacă ar avea aripi, Klaus Iohannis s-ar roti în văzduh deasupra tragediilor, ca un corb care adulmecă moartea. Dar n-are, așa că e nevoit să țopăie de la un accident […]

  • Uniunea Salvați USR

    8 octombrie 2019

    În plină campanie electorală pentru prezidențiale, Uniunea Salvați România s-a apucat, deja, de pregătirea alegerilor locale. Rar s-a mai văzut un partid care să le spună membrilor, simpatizanților și eventualilor […]

  • O profeție cu bucluc

    1 octombrie 2019

    Diversitatea în unitate se vede cu ochiul liber pe canalele noastre de televiziune, unde cîteva culte religioase se întrec seară de seară să ne intermedieze prin cablu o întîlnire cu […]

  • Bula calului

    1 octombrie 2019

    Prezidențialele n-au fost întotdeauna așa. În 1990 aveam de unde alege. Îl aveam pe Ion Rațiu, nepot de memorandist cu rădăcini istorice în Ardeal, milionar în lumea liberă, democrat cu […]