Dragă domnule Frans Timmermans,
Aflați despre mine că sunt bine și că mi-am găsit de lucru în România. Conduc țara. Domnul Dragnea m-a pus prim-ministru la începutul anului și de-atunci sunt în culmea gloriei. Apar pe toate televizoarele. Lumea vorbește doar despre mine și despre gafele pe care le fac. Fac atât de multe gafe încât pot să dau și la export. Ați auzit, probabil, de momentul în care am încurcat între ele două capitale europene, dintre care una a unei țări pe care n-o recunoaștem. Se mai întâmplă. Numai cine nu muncește într-un domeniu față de care e complet pe dinafară nu greșește.
Aș face gafe și în scrisoarea asta, dar am marele noroc că mi-o scrie altcineva. Am angajat un elev de clasa a treia foarte destoinic și savant, care știe aproape toate literele și cunoaște la perfecție reguli obscure, cum e aia cu virgula dintre subiect și predicat. Că nu se pune niciodată. Sau că se pune, dar nu se citește. E virgulă mută, cum ar veni, la fel ca președintele Iohannis.
Mă bucur acum de celebritatea pe care n-am avut-o în tinerețe.
Apar în toate glumele copiilor preșcolari, iar zilele trecute, până și o maimuță de la Zoo a scris cu bățul în nisip că sunt analfabetă.
Dar nu e totul perfect. Există și probleme în acest paradis pe care mi l-am creat de când sunt la Palatul Victoria. Pe 10 august, câteva grupuri de huligani au venit în Piață ca să dea jos Guvernul și să pună în locul meu un premier obedient, care joacă după cum îi dictează cartea de gramatică.
N-o să uit niciodată ziua aceea de 10 august. Au fost clipe de groază. Credeam că ospătarul ăla din Halkidiki n-o să mai vină niciodată cu meniul. Îmi venea să plâng de sete ca și cum niște gaze lacrimogene invizibile ar fi călătorit de la o mie de kilometri distanță, tocmai din Piața Victoriei, ca să-mi strice mie ziua.
În fața Guvernului, jandarmii erau atacați cu lozinci pe care nu vi le pot reproduce.
O ploaie de spinări s-a năpustit asupra lor. Cefe tari, osoase, și capete antrenate în biblioteci riscau să le rupă bastoanele. Din sursele Poliției, în Piață ar fi fost și suporteri. Ai Opoziției, vreau să spun. Știu, Opoziția noastră pare un fel de Concordia Chiajna, fără suporteri și incapabilă să învingă pe cineva, dar iată că s-au găsit niște ultrași mai guralivi ai USR, care au început să semneze extrem de agresiv petiția „Fără penali” chiar acolo, în fața noastră.
Vă scriu pentru că altă soluție nu mai am. Sunt la capătul puterilor. Am nevoie de ajutorul Comisiei Europene în lupta nedreaptă și inegală pe care o duc cu poporul. Ei sunt mulți și noi suntem singuri. Ce vă rog e să-mi spuneți care ar fi procedurile legale pentru a schimba poporul pe cale pașnică. Trebuie să existe o soluție. Democratic e ca, atunci când nu-ți mai convine poporul și când simți că nu te mai reprezintă, să-l demiți și să pui în loc un popor mai competent. Dacă nu se poate, înjurăturile rămân singura supapă. Muie la români!
Mda. Amuzant. Mai ales aia cu „capetele antrenate in biblioteci” e de un comic nebun, intr adevar, cand te gandesti mai ales la academicienii inspirationali de tip Bot, sau ezoterici gen Oreste (ah, eroare, „Oreste gen..”, scuze pt stilul agramat de pesedist sarac, prost si jegos!) de la care isi ia lumina marea masa de „intelectuali” rezistenti cu #muia in gura.
O singura nelamurire: n-am inteles f clar care e „poporul” in (con)text? „Ploaia de cefe” si „capetele antrenate in bibliotecti”(sic!) din P-ta Victoriei, sau milioanele de „cefe”, „spinari” si „capete” care au ales sa NU fie in P-ta Victoriei in fatidica zi de 10 august ? Ce inteleg, mai exact, „capetele antrenate in biblioteci” prin…”popor”?