Jurnalul lui Vladimir Putin (președinte nuclear)
29 mai 2016
Dragă jurnalski, sînt ani buni de cînd acești yankei obraznici mă tot împung cu bățul prin Cortina de Fier. Au construit scut antirachetă la Deveselu. Cît cred ei că va mai răbda Maica Rusie? Ei nu știu că, dacă vrem, ajungem cu tancurile la București în trei zile? Și că am putea ajunge și-n opt ore dacă n-ar fi infrastructura deplorabilă din România și faptul că nici pînă acum n-au fost în stare să construiască o șosea de centură decentă? Dar de ce vorbesc prostii, nici nu-i nevoie să mergem pînă acolo. Ce nu știu americanii e că noi n-am plecat niciodată din România. Sistemul birocratic sovietic, gîndirea stalinistă și apucăturile kaghebiste sînt încă acolo. Deci stai să vezi cînd or să înceapă să le dispară bucăți din scut și or să apară la fier vechi, cînd țăranii or să înceapă să facă scandal că scutul le ține umbră la corcoduși, cînd Consiliul Județean Gorj o să le retragă autorizația de protecție a Europei împotriva atacurilor nucleare, pentru că nu vor să cumpere detergent de la firma finului fratelui unei nepoate… Ce-o să mai rîd atunci!
Jurnalul lui Lucian Mîndruță (proamerican)
29 mai
Dragă jurnalule, suntem în drum spre Mogoșoaia, pe o vreme perfectă pentru pedalat. Eu și corporatiștii alături de care mă dau cu bicicleta ne simțim excelent. Suntem protejați de un eventual atac rusesc de scutul antirachetă amplasat la Deveselu. În mod normal, ne-am teme pentru viețile noastre. Acum, însă, ne bucurăm de viață, de natură, de rate și de ritmul nebunesc în care lucrăm pe nimic, pentru că scutul de la Deveselu ne-a redat siguranța.
30 mai
Azi a sărit pe mine câinele vecinilor. A vrut să-mi rupă pantalonii cu colții lui hulpavi. Mie nu mi-a fost frică, însă. Știam că mă păzește scutul american de la Deveselu, că doar a costat o căruță de bani. Mă rog, altceva voiam să spun. Știi cumva, dragă jurnalule, un croitor bun, care poată să-mi coasă pantalonii?
31 mai
Nu știu ce să mai mănânc. Cică puiul din comerț e plin de hormoni, antibiotice și conservanți. Cred că o să-mi iau până la urmă pui, dar o să-l mănânc în spatele scutului de la Deveselu, unde nimic nu mă poate atinge în afară de bastoanele paznicilor, cum s-a întâmplat și data trecută.
16 vizualizări
