Și unii, și ceilalți sînt doi cîini de pază ai democrației rămași încîrligați nu în urma unui coit, ci după un îndelungat și dureros 69. Din încleștarea pornografică sar bucăți de blană, se aud schelălăituri (moment în care fiecare se gîndește că mai întîi ar fi trebuit să-i scoată dinții partenerului) și-un nor de bale se înalță împrejur ca o arteziană cu muci. În zadar asistența aruncă pe ei cu apă rece și le administrează bocanci în testicule – le place prea mult cum se urăsc.
Drumurile lor s-au intersectat acolo unde i-au purtat mirosurile, după ce unora le-au fost dați pe la nas chiloții Varanului, iar celorlalți cămașa cu model de pizza a celui ales.
Și unii, și ceilalți au de-a face cu presa la fel cum au de-a face cu fotbalul grupările de ultrași. Ele nu promovează fenomenul, ci își apără favoriții cu un fanatism și o violență atît de gratuită, că doar pasiunea, ura și credința le pot justifica. Nu m-ar mira ca unii dintre ei să aibă tatuată pe piept, în dreptul inimii, rozeta președintelui sau ca ceilalți să poarte în genți o păpușă Băsescu plină de ace ca un arici.
Ultrașii sînt acei suporteri care văd cel mai puțin fotbal, pentru că își ocupă timpul cu bătăi, cu înjurături sau mușcînd din pulanele de cauciuc în dubele jandarmilor ca starletele XXX cele mai sălbatice. Bucuria lor nu este să învingă, ci să-i vadă pe ceilalți învinși. Și parcă, imaginîndu-ți bucuria lor, îi vezi jubilînd pînă la sufocare, înecîndu-se cu chiotele fericirii.
Fanaticii suporteri englezi au depășit însă faza violenței televizate: se întîlnesc din cînd în cînd pe maidanul de la marginea orașului, unde își încarcă fețele de pumni, picioare și boxuri, în funcție de cît de știrb le zîmbește soarta în ziua respectivă. Zeci, sute de bărbați de-o parte și de alta care recunosc că au o problemă.
Și unii, și ceilalți sînt brațele mediatice ale unor găști adînc înfipte în sistemul nervos central al unor partide, al unor instituții, al unor regimuri care își dispută economia și influența. Ele au grijă ca celelalte brațe să poată aduna, să se poată strecura în bugetul țării și în pușculițele marilor companii, ce mai, au grijă ca celelalte brațe să rămînă libere.
