Să nu uităm de unde a fost secretat și alde Trump, recent luat la preț de matineu, ca un bufon expirat, de Xi Jinping, în China. Să nu uităm că este secreția videoculturii decăzute în rețele sociale. Triumful prostiei și al dosarului Epstein. Totodată, este și secreția stângii care s-a scrântit întru o corectitudine politică dusă până dincolo de nebunie.
Trump este suma frustrărilor din societatea americană. Care are probleme majore și a ales să le rezolve așezând la butoane un oranjgutan cu capacitatea cognitivă a unei moluște sau a unui bătător
de covoare. Și apoi, desigur, lumea întreagă se miră că a ajuns într-o fundătură din care nu câștigă nimeni pe termen mediu și lung, și doar Israelul pe termen scurt. Apropo, felul în care au celebrat, nu demult, politrucii israelieni în Parlament întoarcerea la pedeapsa cu moartea, acel ștreang de aur, ar trebui să ne dea ceva fiori. Ștreangul de aur este o metaforă bună pentru vremurile sumbre pe care le trăim. Și nu o să găsiți la mine nici o picătură de antisemitism, nici măcar una, ba chiar am o dragoste pentru evreitate care mă plasează în tabăra filosemiților. Dar nici nu pot să mă prefac, totuși, că nu văd ceea ce vede o lume întreagă dacă nu are ochelarii de cal puși… Altfel, da, bineînțeles, terorismul nu trebuie tolerat. Deloc!
Dar să ne întoarcem de unde am plecat. Trump a apărut din excitarea acestei frici iraționale că vine globalizarea și ne distruge identitatea națională, culturală, sexuală, vin hoardele de gay și de transgender-i să ne călărească și să ne facă fel de fel. N-a venit, evident, nimeni și nici n-ar fi venit nimeni. Au venit, în schimb, putinofilii și trumpiții, care au dezlănțuit neamurile proaste pe toată planeta Pământ, au eliberat mitocănia să se dea în stambă. După cum putem vedea. De la Făurei până la Nagasaki crește dreapta extremă. Apropo, și dreapta, și stânga fiind stupide, dar fiecare e stupidă în felul ei. Și umanitatea, biata umanitate, a devenit o amintire din secolele trecute. Drepturile omului? Mofturi!
Se duce omul pe partea întunecată a Lunii și n-aduce nici o lumină nici de acolo. Pământul e scufundat în bezna prostiei omenești, în fanatism și violență. E tot ca în tânguielile Maicii Tereza, tot ca în șlagărele lui Tupac din secolul trecut: mereu au bani de războaie, dar niciodată nu sunt bani pentru a fi hrăniți și săracii. Și sila de lume mereu câștigă partida.
Bun articol,foarte adevarat!