Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

SILVIU LUPESCU: „Dacă ar exista un partid al cititorilor n-ar intra în Parlament“

Zoom SILVIU LUPESCU: „Dacă ar exista un partid al cititorilor n-ar intra în Parlament“

Trebuie să fii nițeluș optimist ca să te faci editor de carte în România, nu foarte optimist, ca să nu dai faliment. Cu umorul lui de editor pățit, Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom, nu se mai miră cînd vede în librării Numele trandafirului pe raftul cu cărți de grădinărit, dar a băgat de seamă și că lansările de carte pe Zoom adună mai mulți cititori decît cele tradiționale.

Cristian Teodorescu: De cînd cu pandemia, lansările de carte se fac pe Zoom, tîrgurile de carte, la fel. Întrebarea e dacă cititorii au aflat și ei de revoluția asta. (În afară de cei care stăteau și înainte pe net.)

Silviu Lupescu: Dacă tot există școală pe Zoom, de ce n-ar fi și lansări pe Zoom? Personal, cred că doar cei mai conștiincioși elevi – „tocilarii“ – participă activ la „învățămîntul la distanță“. În rest, orice elev poate să închidă microfonul și să-și înjure copios proful de pe ecran după pofta inimii. În cazul lansărilor virtuale de carte, autorul, criticul literar sau editorul pot fi suduiți cam la fel. Cîteva diferențe față de o lansare live există. De pildă, unele lansări „fizice“ de la tîrgurile de carte (din mult prea multele „evenimente“ de acolo) abia dacă au în asistență vreo zece persoane. Maximum zece, plus vorbitorii! Acum, pe YouTube, lansările reușesc să adune cel puțin cîteva duzini de like-uri… Lăsînd Internetul la o parte, ceva din ambianța tîrgurilor de carte s-a pierdut pentru totdeauna. Îmi amintesc de serile de pe terasa „La Motoare“ – pe cînd saloanele de carte se țineau la TNB. Era atmosferă, era o altă lume… Să nu fim nostalgici însă și să admitem că ne-am modernizat!

C.T.: În librăriile de cartier în care intru nu se prea înghesuie lumea. Nu că înainte de pandemie ar fi fost mult mai bine, dar orișicît.

S.L.: Spune-mi în ce librării intri ca să-ți spun cine ești. Cauți ceva anume sau doar așa… intri în librărie să arunci o privire? Știi vreo librărie în Medgidia sau la Mizil? Lansăm cărți pe Internet, le vindem pe Internet, dăm autografe, facem critică, dăm interviuri, mă rog… tot tacîmul, cam tot ce poate fi făcut pe Internet. Așa că zi-mi, ce numești tu librărie? Mai e valabilă definiția din DEX sau azi a devenit un loc unde se vînd și (cîteva) cărți? Oricum, comerțul electronic și-a tras felia lui, una dolofană, iar „plăcinta“ editorială a rămas cam la fel de nedospită cum o știm de cîțiva ani. Pur și simplu, n-a mai crescut. Cît despre librari, mi se pare mie sau e o profesie cam dispărută? Puține librării, foarte puține, mai au și librari. Întîmplător, mai întîlnești doar ici-colo cîte unul, în rest nu mă mai mir cînd văd uneori Numele trandafirului pus pe același raft cu cărțile de grădinărit.  Nu-i vorbă, nici redactori de carte nu prea mai sînt. Traducem mult, dar despre traduceri… mai bine să nu comentez. Tocmai am citit recent că Alexandru Ioan Cuza a fost legionar. Originalul în limba engleză spunea doar Alexandru Cuza, dar traducătorul (sau redactorul?) – doct – l-a adăugat și pe „Ioan“ de la el. O carte care s-a vîndut în mii de exemplare. Te iei cu mîinile de cap!

C.T.: Ca să nu te întreb direct dacă tinerimea citește, ai idee cum se împart cititorii români pe categorii de vîrstă?

S.L.: Cred că îi putem împărți așa: seniori (65+), care nu (mai) citesc; persoane active (25-64 de ani), care n-au timp (nici chef) de citit; și young adults (18-25), care citesc pe WhatsApp, FB, Netflix și TikTok. Mai rămîn elevii și cele cîteva cărți din bibliografia școlară obligatorie. Între două joint-uri, merge și o Femeia în roșu. Restul ar fi cititori în sensul obsolet al cuvîntului, de diverse vîrste. Dacă ar exista un partid al cititorilor ar fi de sub 5%. N-ar intra în Parlament. După cum îi auzim exprimîndu-se pe majoritatea „aleșilor“ noștri, cred că nici azi cititorii nu sînt reprezentați în Parlament. Se vede și după numărul inițiativelor legislative care ar trebui să sprijine cultura scrisă. Rezultatele se cunosc: analfabetismul funcțional în România a ajuns la 50%, iar la capitolul consum cultural sîntem printre ultimii din UE. O țară de analfabeți, cum s-ar zice….

C.T.: Se scumpesc toate alea, inclusiv cărțile, ceea ce bănuiesc că nu le face bine.

S.L.: Cred că și cărțile vor ajunge curînd „bunuri de lux“, dacă nu cumva, pentru mulți, au și ajuns. Raportat la venit, prețul cărților e prohibitiv pentru mulți. Traducem mult, adică importăm, iar licențierea traducerilor a devenit tot mai costisitoare. România nu mai are fabrici de hîrtie, așa că și hîrtia e din import, iar prețul aproape că i s-a dublat în ultimii ani. Despre energie și combustibil, taxe poștale etc. nu mai amintesc. În preț, e și adaosul comercial al difuzorilor care poate ajunge chiar și la 100%! Încă mai sînt persoane care renunță la multe doar ca să-și poată cumpăra o carte, dar sînt tot mai puține.

C.T.: Românul din diaspora comandă cărți pe Amazon, de pe site-urile de la noi sau are alte treburi?

S.L.: Nu prea sînt multe cărți românești de cumpărat pe Amazon. Doar accidental. Avem „amazoanele“ noastre locale – patru-cinci librării virtuale mari – de unde diaspora poate comanda cărți. Practic, librăriile virtuale, inclusiv editurile, livrează cărți oriunde în lume. Comenzile sînt însă sporadice. Și nici librării fizice în alte țări care să ofere cărți românești nu există, nici măcar unde sînt comunități mari de români. În Dublin am văzut trei-patru magazine cu produse alimentare tradiționale, nu și librării. În Tel Aviv erau librării poloneze, rusești, nemțești… de-ale noastre, nu. Evident, librăria nu e muzeu și un librar nu va comanda cărți cu cerere redusă. Pe de altă parte, diaspora înseamnă și mai puțini potențiali cititori în țară. Sînt circa patru milioane de români, poate chiar mai mulți, plecați „dincolo“. Și vor mai pleca. Ne confruntăm cu cel mai mare (și tragic) exod din istoria României!

C.T.: E vreo legătură între pandemie și consumul de carte?

S.L.: Avem nenumărați infecționiști sau așa-zis „infecționiști“ care pot să răspundă… Deocamdată, literatura pandemică e modestă. Nici un Defoe, nici un Camus n-au apărut după doi ani de epidemie. Dar mai e timp – nu știm cîte valuri vor mai fi…. Mici schimbări cromatice sînt totuși de notat: de la Moartea Neagră s-a ajuns la Ciuma Roșie (sau Holera Galbenă, după gust). Neil Ferguson, în a sa istorie a catastrofelor, include coronavirusul printre apocalipse, menționînd că mai toate nenorocirile însoțite de victime numeroase sînt datorate, în cele din urmă, omului. Chiar și cutremurele și inundațiile, de vreme ce, în cunoștință de cauză, au fost întemeiate așezări umane chiar pe liniile de falie sau pe malurile apelor. Revenind la întrebare, zău dacă știu ce anume a crescut mai mult în pandemie: consumul de carte sau consumul de bere.

C.T.: Dar între vaccinare și cărți?

S.L.: Există vreun vaccin contra (in)culturii? Nu. Și chiar dacă ar exista, ar trebui administrat pe la 5-6 ani. Or, sistemul nostru de învățămînt – ăla nereformat – a reușit să-i îndepărteze pe tineri de lectură. Între goana după ciolan, servirea clientelei, legi cu dedicație, incompetență, demagogie etc., ce politician ar avea vreun interes să promoveze lectura? Iar pentru profi contează meditațiile, devenite sport național, nu dacă școala are sau nu bibliotecă. Proiectul „România educată“ a rămas o gogoriță, asta dacă vor fi fost vreodată naivi care să creadă că ar putea deveni „lucru bine făcut“. În ciuda mult-trîmbițatului eșec al campaniei de vaccinare, la ora actuală tot sînt de vreo șase ori mai mulți imunizați contra COVID decît cititori, ceea ce sugerează că o campanie pentru lectură poate fi un eșec. Mai știți ceva de Ministerul Culturii (avea 0,0000… procent din buget), unde de ani de zile se fac mai mult cîrpeli, nu strategii? Să fi trăit azi Miron Costin, nu mai apuca să scrie despre „zăbava cetitului“, care, oricum, pentru mulți n-are nici un sens.




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale