Simona Tache vs Mihai Radu

Infantilismul este mamăl înţelepciunii

Ce face bărbatul când e în clasa I şi îi place de o colegă? O trage de codiţe, îi pune piuneze pe scaun şi ciungă în păr, îi trage cu invizoace-n ochi, iar în pauze îi pune piedică, ajutând-o să se dea cu capul de calorifer. Alternativ cu aceste agresiuni din dragoste, se comportă ca o maimuţă electrocutată, ca să-i atragă fetei atenţia. Se urcă pe şcoală şi se aruncă-n cap de-acolo, sare din pom în pom, ca Tarzan, bea cerneală, mănâncă cretă şi gândaci sau – de ce nu? – aprinde cu bricheta fusta învăţătoarei, cu învăţătoarea în ea.

Dar când are 30 de ani şi îi place de-o colegă (alta decât aia din clasa I!), oare cum procedează? Îi trage scaunul, ca s-o vadă căzută cu cracii-n sus, sub birou, îi pune superglu între foile din imprimantă şi ulei în drumul spre sala de şedinţe, ca să alunece femeia spectaculos, şi o contrazice pân-o scoate din minţi. Alternativ cu aceste agresiuni din dragoste, se comportă ca o maimuţă electrocutată, ca să-i atragă tipei atenţia. Se urcă pe sediul instituţiei şi se aruncă-n cap de-acolo, sare din pom în pom, ca Tarzan, pe la geamul biroului ei, îşi prinde pleoapele cu agrafe de birou, îşi xeroxează fundul, mănâncă toner şi gândaci sau – de ce nu? – aprinde cu bricheta costumul şefului, cu şeful în el.

Bărbatul îşi atinge rapid gradul maxim de maturitate (nu mai târziu de vârsta de 5-6 ani) şi rămâne aşa, la apogeu, până moare de bătrâneţe. E înţelept, chibzuit, serios, adânc, profund şi… n-am mai găsit alte sinonime pentru „matur“, că le-aş fi adăugat cu mare entuziasm. Şi nimic nu-i pune mai tare în lumină maturitatea decât interesul pentru o femeie. Poate doar interesul pentru mai multe femei.

Unde dragoste e, totul nu e

Cînd o vezi pe o gagică urcată toată pe un altul, cotrobăindu-i cu limba în stomac după şaorma mîncată la prînz, percheziţionîndu-l cu mîinile ca poliţiştii americani pe traficanţii de droguri columbieni, ştiţi ce înseamnă? Înseamnă că te iubeşte. Da, serios, te iubeşte pe tine, nu pe ăla. Ăla e un luzăr cu care nu are nimic în comun. Face asta doar pentru că te iubeşte pe tine. Doar ca să-ţi arate cît de mult ţine la tine, ca să vezi cum doar tu eşti lumina ochilor ei, singurul bărbat căruia i s-ar dărui vreodată.

În timpul ăsta, cînd o vezi, faci tumbe, încordezi bicepşii pînă te învineţeşti la faţă, glumeşti în gura mare pe seama unui coleg mai fraier, mă rog, chestii uzuale pe care le face orice adolescent sătul de stimulare manuală. Ea trece mai departe fără ca măcar să vadă că exişti.

Peste vreo 50 de ani, cînd te vei întîlni cu ea, care o să aibă 14 copii cu un francez milionar, o să-ţi reproşeze că nu ai mişcat nici măcar un deget în toţi acei ani cînd ar fi putut să fie a ta şi numai a ta. Nu ai făcut acel pas mic de a-i scoate limba din gura altuia ca să i-o bagi în a ta, aşa că s-a consolat şi ea cum a putut. Oricum, viaţa ei a fost un calvar, iar asta din cauza ta.

Tot la fel, poţi să afli, după ce în sfîrşit te îmbîrligi cu una, cîte semne, cică, ţi-a făcut ea în tot timpul în care nu te băga în seamă şi te trata cu curu’ (ceea ce, de fapt, îţi şi doreai, dar în felul în care gîndeai tu). Fiecare gest prin care te ignora era un fel de „Sună-mă dracului odată!“, fiecare chef la care îi invita pe amicii tăi era un „Sînt nebună, isterică după tine“, fiecare palmă în calea căreia-şi punea curul prin cluburi era doar ca să-şi amintească de tine.