Simona Tache vs Mihai Radu

Nu există „nu pot“, există doar soţii inabile

Singura situaţie în care un bărbat pronunţă „nu pot“ e când i-o recită nevestei p-aia cu „Iubi, pentru nimic în lume nu aş putea să te-nşel“. Altfel, nu cunoaşte verbul cu pricina şi nu va recunoaşte nici sub tortură că nu ştie sau că nu poate să facă ceva, indiferent de­spre ce ar fi vorba. E o chestie de care femeia trebuie să profite la maximum. 

Vrei să-l scoţi din casă, la 2 noaptea, în miezul iernii, ca să rămâi şefă pe telecomandă? Nu trebuie decât să iei o figură tristă şi să şopteşti: „Ce păcat că nu poţi să ieşi acum, la minus 15 grade, în chiloţi, să baţi toate covoarele“. În secunda doi, se va lăsa la chiloţi, va lua covoarele în spate şi dus va fi. 

Vrei să lase Warcraft-ul şi să se ducă la duş? Zi-i doar că nu are cojones s-o facă. 

Vrei să aducă mai mulţi bani în casă? Formula magică este „Ce păcat că nu poţi să-ţi găseşti un job mai bun!“. Aşa i-a zis lui Obama nevastă-sa, pe vremea când era senator. 

Columb n-ar fi descoperit America, Armstrong n-ar fi ajuns pe Lună, Napoleon n-ar fi cucerit Europa, Einstein n-ar fi descoperit teoria relativităţii şi Rambo nu şi-ar fi cusut singur rana, pe viu, dacă nu le sugerau nevestele că nu-s în stare. 

Eminescu a scris „Luceafărul“ fiind­că i-a zis Veronica Micle că nu-l ţin curelele să bage 100 de strofe dintr-un foc. „A, da? Nu pot???“, s-a enervat el şi s-a pus pe scris. „OK, OK, m-ai convins, poţi!“, a exclamat Veronicuţa, când el tocmai terminase strofa 99. S-a oprit, rânjind mulţumit! 

S-au văzut cazuri când soţia, la nervi, i-a zis soţului că n-are curaj să se arunce-n cap de pe bloc. Acum ea regretă, dar timpul nu mai poate fi dat înapoi. 

Există un singur context în care păcăleala nu ţine. Ăla în care îi zici „Ce păcat că n-o să poţi veni devreme de la beţivăneala cu băieţii!“. 

Gesturile nu se discută

Un sfat: puneţi un „dacă mă mai iubeşti“ la sfîrşitul tuturor chestiilor pe care vi le zice gagica.

O propoziţie banală din dimineaţa zilei de duminică, gen: „Hai să dăm cu aspiratorul“, înseamnă, de fapt, „Hai să dăm cu aspiratorul, dacă mă mai iubeşti“. 

De multe ori, ea simte că nu o mai iubeşti înainte de a-ţi cere ceva. O vezi cum se înmoaie şi se întunecă, cum spectrul morţii apare plutind deasupra relaţiei voastre. Atunci, trebuie să i-o tai direct: 

– OK, păpuşă, zi-mi despre ce-i vorba!… Trebuie, cumva, să mă duc în centru să-ţi cumpăr un elastic de păr? Crezi că mai e deschis acum, la 3 noaptea?…

– Mai bine zi-mi că nu vrei!… – vine reacţia ei şi în colţul ochilor i se scaldă jucăuşe două lacrimi.

Simţi cum capul devine o oală sub presiune, al cărei şuierat e un „Iubiii“ scremut, foarte asemănător cu sunetul pe care-l face drujba cînd o porneşti. Sau ţi se pare aşa şi din cauză că la drujbă ţi-e ţie mintea atunci.

Chestia asta cu cerutul la femei e ca şi cum ai juca poker cu unul care pune mereu All-in. 

Nu i-ai adus un pahar de apă?… Păi, ştii de ce faci asta? Pentru că nu o mai iubeşti, pentru că nu mai simţi nimic pentru ea, pentru că nu-ţi mai pasă de ea. Mai bine i-ai spune direct că vrei s-o părăseşti. Cît de crud eşti!

Dacă ai iubi-o, i-ai arăta-o. Logic, nu? Continuu, fără întrerupere, pentru că gesturile mici contează. 

Eşti reţinut la muncă şi nu poţi să ajungi la ce oră ai zis – mai ales că din cauza fumului din bar, nu mai vezi bine cît e ceasul – e din vina ta. Dacă ai fi iubit-o, ţi-ai fi ales alţi şefi, unii care să nu te ţină atît de mult la muncă.