Simona Tache vs Mihai Radu

Spune-mi ce mănânci ca să-ţi spun ce sex ai

Universul alimentar al bărbatului e compus din două chestii simple: pizza şi şaorma. OK, dacă bărbatul e mai cosmopolit şi mai umblat, pe listă se pot adăuga şi cârnaţii cu cartofi prăjiţi, ceafa de porc la grătar sau micii cu muştar. De-abia exemplarele ultrarafinate se dedau la Big Mac, KFC sau Fornetti…

Dacă există femei care nu şi-au găsit jumătatea e pentru că n-au ştiut unde să caute. Pur şi simplu nu şi-au putut imagina că, dacă forezi sub un munte de ambalaje soioase de şaorma, poţi să dai peste bărbatul vieţii. 

Îl iei, îl speli de maioneză, iar când te angajezi să-i fii soţie „până când moartea vă va despărţi“ habar n-ai că moartea o să încerce să vă despartă în fiecare zi. Moartea prin sinucidere cu colesterol. Dacă ar exista colesterol în supermarket-uri, bărbaţii l-ar cumpăra cu baxul şi l-ar mânca cu polonicul. 

Cum îţi dai seama că o chestie e plină de E-uri cancerigene şi extrem de periculoasă pentru sănătate? Îi place mult de tot lui. Cele mai multe căsnicii încep să se clatine în supermarket, la raftul cu brânză topită. El trage de cutia cu brânzică s-o pună în coş, ea trage s-o pună la loc în raft, încercând să-l salveze de sinuciderea lentă cu aromă de ciuperci.  

Se termină ori la tribunal, ori cu el cumpărându-şi şi mâncând pe ascuns. Dacă treceţi pe lângă un boschet care se clatină şi din care răzbat gemete de plăcere, nu vă gândiţi că în el e un cuplu care face sex. E un bărbat care mănâncă brânză topită.

Nu-l mai iubiţi, vreţi să divorţaţi şi nu ştiţi cum să-i spuneţi? Nu tre’ să-i spuneţi nimic. Daţi-i să mănânce des broccoli. O să plece singur.

Nişte carne de tun, vă rog!

Înmulţiţi cu zece ura pe care Stalin i-a purtat-o lui Hitler şi veţi înţelege ce este acea sclipire criminală din ochii unei femei grase privind la o slăbănoagă. Femeia grasă nu e femeia grasă, propriu-zis, ci aia care pune pe ea un kilogram dacă doar miroase un profiterol. Slăbănoagă e aia care se mozoleşte cu un hot-dog şi apoi, cînd rîgîie, mai slăbeşte un kil.

Bărbatul este carne de tun în acest război dintre slăbănoage, uneori sfidătoare, mîncînd senvişuri cu felii de ciocolată puse între două şunci afumate, şi grase – grasele sînt femeile normale, de cele mai multe ori chiar iubitele noastre, cu mari probleme la cap, şi care de la porc mănîncă doar scama din buric, dar şi aia cu jumătate de sac de salată verde, ridichi şi alte nutreţuri crude. 

De fiecare dată cînd o slăbănoagă îşi flutură/zăngăne oasele prin faţa ei, grasa de lîngă tine declară un nou şi necruţător război grăsimilor. Fără nici o legătură cu începutul textului, dar tot ce vrea să le facă grăsimilor este să le ardă. 

Oricum, ca să arăţi că eşti empatic cu eforturile ei, dar şi ca să demonstrezi cît de dezgustătoare ţi s-a părut pocitania aia cu picioare subţiri, de cinci metri, la care te-ai holbat cinci minute, îţi iei gîndul de la ăia zece hamburgeri şi mergi la o terasă să înghiţi un sul de frunze cu puţină lămîie pe ele şi o umbră de brînzică. Îţi faci cruce, te rogi ca aia chiar să fie brînză, şi nu altceva, iar dacă o fi, totuşi, altceva, măcar să ajungi în Rai pe mîna a zece fete de la McDonald’s. 

Poate nu aţi observat, dar femei bucătărese mai vezi doar pe la cantine – cîte o obeză răzbunătoare care a pierdut lupta cu greutatea imediat după ce a ieşit din maternitate şi care şi-a dedicat viaţa îmbuibării celorlalţi cu grăsimi.