Simona Tache vs Mihai Radu: Despre curățenie și nu numai

Curat murdar sau murdar murdar?

O dată la niște zile, în viața oricărui bărbat se întâmplă ceva care îi displace profund. Apare soția în cadrul ușii, îl întrerupe din World of Warcraft și, cu un aer dominator, de cățea fără inimă, îi cere ceva ce nu lasă loc de refuz:

– Dă-mi, te rog, absolut toate hainele murdare la spălat.

Îl vezi cum pălește și îi îngheață mâna pe mouse. Încearcă o eschivă:

– Nu am… ăă… sunt curate toate.

– Imposibil, vine o duhoare de mortăciune dinspre scaunul ăla pe care îți arunci tu lucrurile.

Se strâmbă dezgustată și iese, moment în care el se ridică. Cu genunchii tremurânzi și cu lacrimi de furie și de neputință în ochi, se apropie de "scaunul ăla". Adulmecă pierdut. Absolut nici un miros, femeia e nebună și pur și simplu îl hărțuiește psihic. De unde naiba să știe el care sunt hainele murdare??? Următoarele două ore și le petrece mirosind pe rând tot mormanul de tricouri și șosete, abandonate pe și în jurul scaunului pe care obișnuiește să-și arunce lucrurile, când vine de la birou. Le împarte în două grămezi, unele curate și altele murdare. Când, transpirat, o anunță că a terminat, bestia se înființează și ia ambele mormane la spălat.

– De ce le iei și pe-alea curate? – o întreabă, confuz.

– Pentru că sunt jegoase. Și dă-le și pe toate alea de pe tine, că put.

– Dar sunt proaspăt spălate, le-am luat abia acum o săptămână.

Însă vrăjitoarea e de neclintit. Îi întoarce spatele și iese, lăsându-l gol, dezorientat, umilit și mirosindu-se la subraț.

Tristețea ei miroase nespălații cîini, pe nespălații oameni cum îi latră

Femeilor le place să facă sex în duș nu pentru că le place sexul, ci pentru că acolo, clăbuciți și cu jetul fierbinte al RADET-ului în freză, are și ea o cît de mică senzație de curățenie. Eh, bineînțeles, dacă ai pune și-o găleată de clor în cadă printre sărurile parfumate, dacă v-ați unge cu CIF și Domestos, dacă ai arunca și-o mînă de sodă caustică să bolborosească acolo ca la vulcanii noroioși, ar fi și mai bine, dar crezi că vrea nespălatul?

Încă nu-mi dau seama dacă volumul lui Dan Chișu, Singur sub duș, spune mai multe despre el sau despre femeile pe care le-a agățat. Mă rog…

Bagă un cîine la o întrunire de gagici. După zece minute de stat acolo, poți să-l împuști. Se știe că fără miros, oricum, mor. Ați văzut că femeile nu dau cu parfum doar pe ele, ci și în jurul lor, apoi se împing cu țîțele înainte, se întorc cu spatele, mai stau puțin și se dau din nou. E ca bronzul, trebuie să fie uniform.

Cînd e o haină murdară? Cînd te-ai uitat la ea. Ai pîngărit-o cu privirea ta. E ca și cum s-ar fi frecat un pechinez în călduri pe ea, trebuie aruncată la spălat. Multe femei stau la ușa șifonierului și te urmăresc cînd îți alegi haine:

– Haa, tricou atins, tricou îmbrăcat!

Trebuie să fii îngrijorat cînd o auzi:

– Mmmm, ce bine miroși!

Din acest moment mai sînt trei-patru secunde pînă te va acuza că te-ai văzut cu alta.

Deci, prima regulă pînă să ajungi acasă: dai o tură prin spatele blocului și te tăvălești puțin prin căcații maidanezilor.

– Ai dreacu', iubito, cîinii ăștia, de-abia aștept să-i eutanasieze!