Hunger Games sau viața bate filmul
Bărbații pot fi savanți, pot conduce state sau pot zbura pe Lună, ba chiar (exemplarele mai răsărite!) pot să bage albele cu albe la spălat. Când e însă vorba de lucruri elementare, esențiale pentru supraviețuire, e jale.
Știți filmele alea cu oameni sălbatici, care au crescut cu lupii și, odată aduși în civilizație, sunt complet rătăciți? Așa îl găsești pe bărbat, dacă pleci trei zile de acasă și îl lași singur: nebărbierit, nemâncat, nedormit, cu ochii adânciți în fundul capului, nespălat la fund și scobindu-se în nas cu telecomanda.
Căsătoria a fost inventată pentru că, deși apt să vâneze și să facă tot felul de alte treburi grele, bărbatul are nevoie de cineva care să-i dea, de câte ori e nevoie, câteva comenzi vitale: "Pune mâna și mănâncă, nu vezi că ești ca un câine hămesit?", "Închide naibii televizorul ăla odată și treci la culcare!" și "Mișcă-te și spală-te, că puți!".
Cum ai grijă să pui laptop-ul sau telefonul la încărcat, tot așa trebuie să pui și purtătorul de cromozom Y, dar trebuie să-l și supraveghezi, ca să nu se încarce până crapă. Bărbatul are, din păcate, doar două moduri: unul în care nu mănâncă nimic trei zile, până nu-i amintește nevasta s-o facă, și altul în care, odată ce i-a amintit, își face 50 de sandvișuri, cu tot ce găsește prin frigider, și le mănâncă pe toate. După care îl vezi că pune și câinele între două felii de pâine și dă să-l halească. Ăla e momentul în care trebuie să intervii cu magicele cuvinte "Oprește-te, că o să explodezi și ne strici zugrăveala", scoțându-l metaforic din priză.
Ca să se-ngrașe Christian Bale 45 de kile pentru Batman Begins, producătorii au avut contract separat, pe bani grei, cu nevastă-sa.
Foame, vino, foame, să vezi ce-a mai rămas din femeie!
Femeii i se întîmplă multe, foarte multe, din senin. De la un cuvînt pe care-l spui și care poate să strice "TOTUL", pînă la momentul în care o atacă foamea.
Femeii nu îi este puțin foame, apoi, dacă nu mănîncă, puțin mai mult foame și, tot așa, din ce în ce mai foame pînă nu mai poate și trebuie neapărat să mănînce ceva. Nu. O atacă foamea cum atacă monstrul din Predator: odată o smulge de lîngă tine, o dă cu capul de toți pereții, îi ciufulește coafura, îi rupe lanțurile și brățările, o ia la palme, îi dă un genunchi în burtă… Numai că n-o pîngărește, în rest face cu ea orice. În cîteva secunde, cît te-ai întors să faci cu mîna la un taxi!
Foamea, la femei, pare o defecțiune de construcție. Brusc, o ia cu leșin, îi scade glicemia, se albește la față, o trec apele, i se decolorează buzele, i se frîng picioarele ca spaghetele băgate în apă clocotită. Pînă în momentul ăla e OK. Ați fost la restaurant – nu i-a fost foame nici cît "să ciugulească", s-a îndopat cu apă și ceaiuri, ca dup-aia, în mijlocul străzii, foamea-lunetistă s-o secere nemilos.
Cum simte în frunte raza lunetistului, se isterizează:
– Deci, dacă nu mănînc acum, leșin!
– Stai puțin, abia am intrat la teatru, uite, maestrul Beligan!
– Mă doare în cur de maestrul Beligan, trebuie să mănînc, că nu mai pot, ce dracu', vrei să mă tăvălesc pe-aici, ca să mă crezi?…
– OK, ai puțină răbdare pînă la pauză și plecăm!
– Ce crud ești!
Moment în care o vezi că se uită ciudat la jugulara vecinului de scaun.
Tot femeia e ființa căreia poate să-i fie atît de foame încît să vomite. Da, exact, e ca și cum ai fi atît de obosit că-ți vine s-o iei la fugă.
Cartea "Femeile din de pe Venus, bărbații vin de la băut", de Simona Tache și Mihai Radu, se găsește în librării sau poate fi comandată online de AICI.
47 de vizualizări
