Cât doi pe un balansoar
Ai rămas gravidă, caz în care există două posibilități: a) el se sperie și fuge și be) el se sperie și stă. În cazul în care se sperie și stă, nu mai există decât o posibilitate: să se poarte și el ca o femeie gravidă. Asta înseamnă că: îi e mereu poftică de tot felul de lucruri, mănâncă cât doi și doarme cât doi. Spre deosebire însă de femeia însărcinată, ar mai vrea să facă ceva cât doi: sex.
Secvența următoare poate fi întâlnită în orice episod de viață în care apare o gravidă: ea zace doborâtă de greață în fața televizorului, are picioarele ca niște butuci, râgâie, din când în când, cu zgomot, îi vine să plângă, fiindcă tocmai a zărit o vrăbiuță la geam, și, în același timp, se chinuie să nu scape pârțuri. Apare el, de la birou, îmbujorat și fremătând, cu imaginația în flăcări. I-a povestit un coleg că a văzut aseară un pornache cu unii care și-o trăgeau pe masa din bucătărie, peste farfuriile murdare. Se apropie de ea și începe s-o pipăie, fornăind.
– Alo, alo, alo, ce faci?
– Mmmbine… vreau să te devorez.
– Ce să devorezi, nene, ai înnebunit, nu vezi că mai am un pic și nasc?
– Mmmvreau să te pun cu curu' pe masa din bucătărie.
În timpul ăsta, tropăie ca un urangutan în călduri.
– Vezi că sunt niște vase murdare pe masa din bucătărie, mai bine ia-le și spală-le.
– Ahhhh… Mmmmmm… Cum ai ziiis? Mai zi o dată. Vorbește-mi cu "vase murdare".
Femeia se smulge din îmbrățișarea băloasă și dă să plece. Nu poate însă, pentru că de unul din picioarele ei umflate rămâne atârnat el, excitat la culme. Dintr-o dată simte că gata, a început.
– Aoleu, nasc.
– Cum să naști tocmai acum, când te doresc ca un nebun?
Femeia începe să țipe:
– Trebuie să mergem la spital, nu înțelegi că nasc?
– Mergem, da' ne oprim un pic pe masa din bucătărie.
Living gravida loca
Femeia gravidă, pînă să devină o mamă dementă, trece prin trei stadii:
1. Stadiul de gravidă slabă care nu se îngrașă mai mult de cîteva grame pe lună. E stadiul primelor trei-patru luni, cînd i se pare atît de cool că e o gravidă suplă, activă și care dimineața, după ce vomită de grețuri, trage un chiot de bucurie: Ha-ha, s-a dus micul dejun! Chiar e puțin îngrijorată că nu îi crește burta. Cînd simte copilul pentru prima oară, își zice: Mișcă, face și el mișcare, ca să nu se îngrașe mama! Of, cît mă iubește!
Sînt lunile în care își imaginează că mai e puțin și naște, foarte puțin. Apoi merge la sală, iar fetița pe care o s-o facă, cît stă ea la sală, o să crească mare, iar seara, cînd se întoarce ea de la sală, vor ieși amîndouă la cafea prin oraș. Da, e o mamă modernă, o va lăsa pe fie-sa să tragă și-o țigară. Și toți pulărăii se vor uita după ele, bineînțeles. Oh, vor fi ca două surori!
2. Stadiul în care, peste noapte, își dă seama că, din moment ce oricum se îngrașă, poate să mănînce oricît.
– Hai, mai adu un vițel, că oricum după aia voi merge la sală, o să slăbesc rapid, pentru că sînt tînără. Dacă îi atragi atenția, după două tone de struguri și patru platouri cu fleici, îți răspunde mîhnită:
– Nu e pentru mine, e pentru copil.
La cît mănîncă în burtă, copilul n-ar trebui să sugă, după naștere, ci să comande găleți cu pui de la KFC.
3. Stadiul în care crede că nu va mai naște niciodată, ci că lună de lună, an de an, se va îngrășa și mai mult pînă cînd corpul său va forța limitele Universului. Acum nici nu mai mănîncă, se îngrașă din inerție. Se tîrăște spre maternitate plîngînd în fața fiecărei vitrine în care se vede.
