Simona Tache vs Mihai Radu: Despre poligamie

Poliga…ngnam style
Bărbaţii pretind că sunt programaţi genetic pentru poligamie, drept care nu fac decât să viseze cum ar fi să aibă voie, oficial, să se căsătorească c-un harem.
Dac-ar fi după mine, mâine aş legaliza treaba, ca să vadă oamenii cum e şi să înceapă să strige singuri că nu mai vor. Să ne imaginăm o zi din viaţa lui Gigel – posesorul de harem.

Ora 8: „Mmmm, iubiii“, „Pisicel, dormi?“, „Ahhh, gândăcel…“, „Tăuraşuleeee!“, „Rrrrrr…“. De la atâta gălăgie, Gigel se trezeşte în final. În jurul lui, cele 40 de soţii torc ca pisicile, se întind, îl alintă, îl strigă, iar apoi îl anunţă în cor că vor să le ţină un pic în braţe.

Ora 10: Gigel a terminat cu ţinutul în braţe şi e deja epuizat. În mod normal, o asemenea activitate se poate lăsa cu puţin sex, dar când la coadă sunt 40 de femei care tropăie nervoase şi strigă „Daţi puţin ţinut în braţe, să ajungă la toată lumea“, nu-ţi mai arde de-aşa ceva.

Ora 11: Gigel vomită, ca să intre-n el şi cel de-al patruzecelea mic dejun. Apoi, cu ficatul umflat de la atâtea omlete, vrea să se târască la serviciu, dar se întoarce de la uşă, pentru că aude plânsete pe mai multe voci.

Ora 12: Gigel consolează deja de o oră haremul, care e în supercrize pentru că nu mai are deloc-deloc cu ce să se-mbrace.

Ora 13: Gigel a ajuns la birou, unde munceşte pentru bunăstarea familiei. Din cinci în cinci minute îi sună telefonul, cu întrebări ca „Mă mai iubeşti?“ şi „Ce vrei să mănânci diseară?“.

Ora 20: Gigel se întoarce acasă, nu ­îna­inte de a fi făcut nişte cumpărături. Cară, pe scări, echivalentul a opt frigidere, după care îşi sărută de bun venit toate soţiile, în timp ce răspunde la un tir de întrebări: „Iar ai umblat fără fes?“, „Ai mâncat ceva azi sau iar ai stat flămând ca un câine?“, „Ai plătit întreţinerea?“, „Mi-ai adus ceva bun?“.

Ora 3 noaptea: După ce a mâncat şi a lăudat toate cele 40 de cine, a spălat vasele, a dus cele 40 de găleţi de gunoi şi a făcut dragoste (pe rând!) cu toate cele 40 de soţii, Gigel cade, leşinat, într-un somn adânc.

Deci? Nu e mai bine să ai o singură soţie căreia să îi fii foarte, foarte, FOARTE fidel?

Mic tratat despre organizarea ideală a familiei

Dacă ai avea 40 de neveste, în primul rînd că nici nu te-ai trezi la ora 8. Ai pune-o pe una dintre ele să se trezească în locul tău.
Tu stai în pat, sub plapumă, cu iPad-ul, pînă pe la 12. Evident, bagi un NFS, Facebook şi te uiţi la pornache.

Trebuie spus că cele 40 de neveste ţi le alegi după cum vezi tu organizarea perfectă a unei familii aşa de numeroase. Astfel: ai vreo 20 de neveste de carne. Mă rog, carne, ţîţe, fund. Pentru asta le creşti, asta dau ele la casa omului, adică la casa ta.

Apoi, nu cred că poţi fi atît de inconştient să te şi angajezi undeva cînd 20 dintre nevestele tale, celelalte 20, ar fi nişte corporatiste urîţele foc, cu monosprînceană şi păr pe picioare ca Yeti. Pe-astea le creşti pentru bani. Le întîlneşti doar cînd te căsătoreşti cu ele şi cînd primesc cardul pe care li se bagă salariul, apoi gata. Cînd ele pleacă la muncă, tu dormi, iar cînd ele se întorc de la corporaţie, tu eşti deja mort, pentru că între timp au trecut două sute de ani. Angajezi pe cineva care să stea de vorbă cu ele la telefon din cînd în cînd, că unele-ţi mai mor de surmenaj şi trebuie să le înlocuieşti. În rest, cardurile sînt la tine.

Dar să construim mai departe familia ideală. Din alea 20 de femei cu care rămîi acasă, e foarte probabil ca una să te şi iubească. Statistic, ai şansa asta. Pe-aia o pui la bucătărie şi la spălat şi, cînd o vezi că vrea să se odihnească puţin, îi faci cîţiva copii. Va fi foarte fericită, cel puţin trei-patru ani, pînă se prinde de ţeapă.

Şi rămîi cu 19 bucăţi cu care, teoretic, ai zice că nu ai ce să faci. Nu-i chiar aşa, pentru că astea au şi ele prietene, colege de shoping. Şansele ca printre ele să fie şi bagaboante sînt destul de mari.

Publicat în Cațavencii, nr. 48, 5-11 decembrie 2012